INTERVIU Gabriela Atanasov (Sweet Paprika): „Sinceritatea e singurul lucru care te lasă să dormi liniștit noaptea”

Redacția Redacția

Actualizat 2. 8. 2021

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Recunoscută în mediul online ca blogger, vlogger, creator vestimentar și influencer, Gabriela Atanasov (Sweet Paprika) și-a făcut debutul și în muzică.

După lansarea melodiei „Ionele, dragă”, care este o colaborare cu Horia Stan, artista ne-a acordat un interviu în cadrul căruia a vorbit despre viața ei, dar și despre carieră.

protv.ro: Cum s-a transformat Gabriela Atanasov în ultimii 10 ani?

Gabriela Atanasov (Sweet Paprika): Cred că este fix acolo unde își imagina că va fi acum 10 ani, cu doi copii, fată și băiat, cu iubitul din liceu pe post de soț, cu un brand personal construit în ani de zile în online și cu un timid început în lumea muzicii. Îndrăznesc să spun că și-a depășit puțin așteptările, pentru că a ajuns să își facă șuvițe blonde la 30 de ani și nu credea că va face asta vreodată.

Care sunt valorile după care te ghidezi în viață și cum te-au ajutat atât la nivel personal, cât și profesional?

Sinceritatea e singurul lucru care te lasă să dormi liniștit noaptea și care îți garantează că nu vei pierde timpul. Sinceritatea față de tine însuți și față de cei din jurul tău.

Și să rămâi mereu conștiet de valoarea și puterea ta ca om. Să îți știi prețul, asta e ceva care îți asigură un respect față de tine. Nu poți construi ceva cu adevărat notabil dacă uiți cine ești.

Ce înseamnă fericirea pentru tine și care a fost cel mai fericit moment din viața ta?

Ochii copiilor mei atunci când au văzut prima dată lumina. Neprețuit, nimeni nu va putea vreodată să înlocuiască acel moment.

A existat vreun moment în viața ta în care ai simțit că nu o să reușești și ai vrut să renunți la ceea ce visai? Ce te-a determinat să mergi mai departe?

Am renunțat cel mai des la muzică, deși pe ea am râvnit-o cel mai mult. Regretabil sau nu, mi-a trebuit mult timp să ajung să nu îmi pese de ce zic alții și de limitele impuse de ei.

Deși am carapacea puternică, pot fi ușor dezarmată de elan. A trebuit să cresc mare ca să știu exact cât sunt, cât pot și cât vreau să fac. Nu am reușit de multe ori. Nu am reușit să iau un rol într-un film, după multe castinguri.

Nu am reușit să mă angajez niciodată într-o agenție de PR și publicitate, deși asta mi-era formarea profesională. Nu am reușit să obțin niciun internship. Nu am reușit…din prea multe puncte de vedere, pentru că nu sunt nici “conformă”, nici “uniformă”…și atunci a trebuit să îmi construiesc o lume a mea. Din fericire, scena online-ului și intuiția care m-a dus acolo au fost singurele care m-au făcut să nu mă opresc niciodată.

Ce te motivează zi de zi?

Scopul final, “lumina de la capătul tunelului”, împlinirea oricărei idei. Și, desigur, publicul meu online, care mă susține cu vorbe foarte puternice de duh.

Cum arată locul copilăriei tale? Care sunt cele mai frumoase amintiri de atunci?

Mult lut, văi întregi de lut pe Malul Prutului și un râu mic pe care alunecam pe gheață iarna și duceam vaca la adăpat vara. Și multe pajiști verzi tunse perfect de oi, pe care se dansează foarte bine hora desculț. Ăsta era satul în care îmi petreceam vacanțele, undeva lângă județul Cahul, Republica Moldova.

Chișinăul este totuși cheia succesului meu în viață. Un oraș construit între doua ere, la marginea cortinei de fier, acolo unde priveai Cartoon Network la televizor, pentru prima dată în 1997, și încă puteai să bei suc la tec din același aparat și pahar de sticlă sovieti, din care beau și părinții tăi când erau studenți cu o decadă înaintea ta. E o lume a mea neprețuită, cu mult kitsch, cu tranziție, cu mix cultural, estetic, undeva între EST și VEST. De asta am insistat ca primul meu videoclip pentru un single să fie filmat acolo. Sunt un hibrid al timpului.

De unde și când a început pasiunea ta pentru design vestimentar? Dar pentru muzică?

Hainele le-am iubit mereu, pentru ca nu aveam o varietate atat de mare. In scoala, trebuia sa avem uniforme, iar eu tot gaseam metode prin care sa ies in evidenta. Consumerismul nu era, pentru că nici varietatea nu exista, geaca de iarna ți se lua cu 2 mărimi mai mare, să îți vină și anul viitor. Și atunci devii creativ.

Nevoia de acel altceva creează pasiunea. Eu așa cred. Si asta e valabil și pentru textele scrise de mine, pentru muzică și design vestimentar.

Nu îmi place ce văd, trăiesc în trecut și încerc să îl reinventez. Nu am studii în design vestimentar, dar am creat un business local SWEET PAPRIKA pentru a le reda femeilor șansa de a purta piese vestimentare teatrale, rupte din alte lumi.

Ce reprezintă muzica ta, ce îți dorești să le transmiți oamenilor prin ea?

Este expresia sufletului meu și ceea ce cred că aștepta el de mult timp să le povestească oamenilor. O să sune dramatic, dar muzica e prelungirea existenței mele finite, într-un mod infinit. Cred că orice suflet de artist la asta tânjește, la perpetuare și “neuitare”.

Cea mai recentă piesă lansată de tine, împreună cu Horia Stan, este Ionele, dragă, însoțită de un clip extrem de sugestiv. De unde a pornit totul, care este întregul concept din spatele clipului?

Horia Stan avea piesa refăcută și reinterpretată de 4 ani. Eu eram adormită uneori de mama, în copilărie, pe acest cântec. Pe bunica de pe linia tatălui mi-o aminteam lăcrimând pe această piesă. Pe tatăl ei, soldat pierdut fără urmă în război, îl chema Ion, cred că mereu se gândea la asta atunci când asculta cântecul.

Mi-am adus aminte toate aceste lucruri fix când înregistram piesa. Cred că energia asta, care nu îmi aparține mie neapărat, va fi mereu cuprinsă în cântec. În videoclip, am gândit foarte mult scenariul după vers. Până la urmă, este povestea unei iubiri neîmplinite și a unei femei trădate. Așa că, mi-am dorit să arăt cum ar fi dacă indrăgostita s-ar razbuna metafizic prin vrajă, iar într-un definitiv să fie tot ea cea care se căsătorește cu “Ionele dragă… care nu mai vine seara pe la ea”. Povestea se desfășoară într-un mediu estetic din secolul 19 și cred că asta oferă mult imaginii.

Tatăl meu, care a studiat Regie-Film, dar nu a profesat, m-a ajutat să îmi dezvolt ideea.

Practic, videoclipul e creat în 3 oameni: eu, Horia Stan, care a filmat, și Iuliana Popescu, care a filmat, fotografiat, co-regizat și editat tot video-ul, în varianta pe care o vedeți acum. Ea și-a lăsat mult amprenta asupra întregului proces creativ mereu. Este oglinda mea artistică și e un om foarte prețios în schema asta a artei create.

Desigur, trebuie să-i reamintesc aici pe Alexandru Dumitrescu, care a masterizat piesa, și pe Alina Saban, coregraful meu la distanță pentru acest video.

Ce urmează pentru tine atât în fashion, cât și în muzică?

Multe… sper. Abia acum simt că am început să trăiesc visul unei fetițe mici care cânta și dansa în oglindă, în rochii improvizate din batice și cearșafuri.

Am păstrat elanul în suflet peste 20 de ani și acum chiar îl trăiesc în termenii și condițiile proprii. Nu e ușor să fii artist independent, dar pe lângă limitări sunt și multe libertăți, iar asta e de neprețuit.

Moda și business-ul meu local mă ajută să îmi întrețin muzica. Așa că, voi continua să creez colecții capsulă pentru clientele mele care îmi sunt aproape de 9 ani.

foto: PR

Vezi și: Wine Trips Romania – Ep.3 Povestea Cramei Viile Metamorfosis