Andreea Cătană, medic primar în genetică medicală: ”Cu siguranță, genetica joacă un rol în dragoste”

Redacția Redacția

Actualizat 14. 5. 2021

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Dr. Andreea Cătană, medic primar în genetică medicală, ne explică ce rol joacă genetica în găsirea dragostei, de ce unele persoane sunt predispuse la comportamente sexuale promiscue și infidelitate și ce rol au genele în alegerea partenerului și exprimarea afecțiunii.  

Se spune că dragostea e scrisă în stele, dar e scrisă și în gene? Suntem programați de la naștere să iubim?

Homo sapiens este o specie socială, capabilă să lege legături emoționale intense cu partenerii de cuplu. Cercetătorii încearcă de decenii bune să elucideze ce este de fapt iubirea, unii spun că este de fapt o reacție chimică complexă, rezultată prin sinteza unor substanțe capable să influențeze comportamentul și felul în care privim o altă persoană. Alți specialiști consideră că atracția și sentimentele pe care le nutrim pentru partenerul nostru sunt de fapt rezultatul interacțiunii unor mecanisme deocamdată neelucidate. 

De cele mai multe ori, nici ne dam seama de ce suntem atrasi de anumite persoane. Selecția partenerului se face mai degrabă la nivel inconștient, în zone cheie ale creierului (sistemul limbic). Cele 3 tipuri de atracție descrise în biologie, libido, atașament și preferința pentru un anume partener sunt mai mult sau respectiv mai exprimate de la o persoană la alta, diferențe subliniate și de sinteza și activitatea diferită a neurotransmițătorilor precum serotonina și dopamina sau concentrația de oxitocină.

Are vreun rol genetica în căutarea și găsirea dragostei, a partenerului perfect?

Cu siguranță, genetica joacă un rol în ceea ce noi numim dragoste și există o serie de asocieri genetice (haplotipuri) care ne fac să fim atât de diferiți atunci când vine vorba de a ne îndrăgosti sau a iubi. Chiar dacă iubirea poate fi cultivată sau educată, există o componentă genetică individuală pe care noi o definim instinct și după care mulți dintr-o noi acționăm la nivel subconștient. 

Psihologii comportamentali spun că există 6 feluri de iubire: Eros (romantic), Ludus (instabil, poligam), Sturge (stabil, monogam), Pragma (pragmatic), Mania (obsesiv), Agape (necondiționat). Un studiu care a inclus 350 de subiecți, care au fost evaluați atât psihologic, utilizând o scală de iubire, dar și biologic, prin testarea variantelor genice a neurotransmițătorilor pentru serotonină (5HTT) și dopamină (DRD), a arătat că: indivizii cu genotipul variant pentru dopamine (DRD2) experimentează cel mai frecvent tipul de iubire romantic, bazat pe atracție fizică (Eros), în schimb indivizii cu genotipul variant pentru dopamină C516T 5HT2A vor experimenta mai frecvent tipul de atașament posesiv, dependent, obsesiv (Mania).

Genele noastre pot determina de cine ne îndrăgostim de-a lungul vieții?

Cu siguranță că și genele noastre au un rol important în alegerea partenerului sau felul în care ne manifestăm afecțiunea pentru partenerul nostru.

Una din genele studiate în relațiile romantic este gene OXTR, receptorului oxitocinei, un hormon ale cărui concentrații cresc în sarcina, alăptare și contact sexual. Genotipul variant TT pentru aceasta genă a fost identificat la persoanele cu spectru autist și, interesant, la bărbatii care au dificultăți în a înțelege și interpreta semnalele partenerei lor.

Un studiu recent (2020 Bartz et. Colleagues) a inclus 111 cupluri heterosexuale, la care s-au evaluat, în dinamică, într-un interval de 20 de zile, o serie de trăsături comportamentale precum zâmbetul, râsul, percepția subiectivă reciprocă sau comentariile sarcastice în relația cu genotipul individual pentru gena CD38 (pentru care exista 23 variante posibile AA, CC și AC). Rezultatele studiului au evidențiat faptul că genotipul CC este mai frecvent asociat cu o relație de comuniune  pozitivă, fără experiențe psihologice negative (precum îngrijorarea, nesiguranța, frustrarea sau furia), bazată pe suport și încredere, comparativ cu genotipul AA sau AC. În concluzie, se pare că gena CD38, studiată în prealabil și la alte mamifere, poate juca un rol important în comportamentul și percepția partenerului.

Un alt studiu (2019 Acevedo) efectuat pe un grup de 552 cupluri de gemeni și partenerii lor, a relevat faptul că partenerii de sex masculin cu genotipuri variante rs3 ale genei AVPR1, care codifică vasopresina, sunt mai afectuoși cu partenera de cuplu și sunt mai implicați emoțional. Același polimorfism este asociat cu o satisfacție sexuală mai mare și afișări comportamentale complexe pozitive, precum altruismul sau empatia. 

Un exemplu antagonist este gena DRD4 care codifică dopamina, un neurotransmițător. O variantă a genei a fost asociată cu predispoziția pentru comportamente sexuale promiscue și infidelitate.

În aceeași ordine de idei, un specialist ca dvs. poate determina, pe baza unor factori obiectivi, dacă doi oameni se potrivesc și ar putea să formeze o pereche?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să știm care sunt avantajele, dar și limitele testării genetice. În genetică, obiectiv presupune identificarea unei modificari la nivelul secvenței ADN cu efect evidențiabil la nivelul fenotipului, motiv pentru care este greu să definești biologic un sentiment atât de complex. Știm doar că experiențele romantice diferite pot avea și un substrat genetic tocmai datorită rolului pe care acestea le au în sinteza hormonilor sexuali, a neurotransmițătorilor a căror concentrație crește brusc, a intensificării mirosului în timpul ovulației sau a transpirației excesive cu eliberare de feromoni la vederea unui chip atractiv. Cu toții știm că opusele se atrag, lucru valabil și din perspectivă genetică, cu cât variabilitatea genetică este mai mare, cu atât mai intensă atracția. Explicația științifică are la bază, probabil, variabilitatea și diversitatea genomului nostru, care ne asigură supraviețuirea și în același timp evoluția ca specie. Trăsăturile psihologice și emoțiile complexe pe care le trăim ne-au permis să stabilim legături emoționale avantajoase, care au favorizat adaptarea de grup și stabilirea unor relații romantice care să mențină perpetuarea speciei noastre.

Există o serie de studii recente conform cărora complexul major de histocompatibilitate (HLA), cel mai divers sistem genic care codifică proteinele de la suprafața celulară, ar putea avea un rol în alegerea partenerului. Femeile par să fie atrase chimic (feromonul din transpirația partenerului) de bărbații cu haplotipuri HLA diferite. Cu cât mai diferite haplotipurile partenerilor, cu atât mai mare atracția dintre cei doi. De asemenea, la cuplurile în care apare infidelitatea, partenerii par să aibe haplotipuri HLA asemănătoare.

În afară de diverse patologii, ce altceva mai pot spune testele genetice disponibile în România despre cineva? 

Noua era a medicinii personalizate se bazează pe profilaxie. Cercetările din ultimele două secole au adus beneficii majore în ceea ce privește tratamentul multor boli considerate incurabile, avem vaccinuri pentru afecțiuni grave care au fost eradicate, antibiotice care tratează infecții letale sau chimioterapice care stopează evoluția cancerului. Cu toate acestea, niciuna dintre descoperirile medicale nu a reușit să prelungească vârsta biologică a omului dincolo de limitele impuse genetic. Cercetătorii contemporani continuă obsesia imortalității și încearcă să găsească diferite căi de a opri îmbătrânirea și apariția bolilor, însă în acest moment putem spune că este mult mai ușor să previi decât să tratezi.

Actualmente, avem la dispoziție o serie de teste genetice care ne permit instituirea unei diete personalizate după semnătura metabolică individuală sau care ne spun ce tip de exerciții fizice ni se potrivesc. Un alt exemplu este testare farmacogenomică, care ne arată care sunt medicamentele eficiente pentru organism și boala de care suferim sau dacă putem să suferim reacții adverse la administrarea acestora. O testare proactivă pentru una din cele mai frecvente patologii diagnosticate, cancerul, poate să identifice factorii de risc genetici ereditari predispozanți și permite instituirea unor măsuri profilactice pentru a evita apariția bolii. Țările care au adoptat acest tip de management medical proactiv profilactiv (Spania) au observat o creștere semnificativă a speranței de viață.

Există tot felul de mituri - de exemplu că, dacă ești înalt, ai o moștenire genetică bună… Există așa ceva, moștenirea genetică buna și moștenire genetică… proastă?

Este adevărat că sunt o serie de mituri legate de genetică, însă mare parte din ele au fost elucidate o dată cu trecerea timpului. În prezent, știm că un cuplu cu ochi căprui poate avea copii cu ochi albastri sau că termenul de rase umane nu este justificat biologic, datorită diferențelor genetice mai mici de 0,1% în populații diferite. Majoritatea caracterelor fizice, psihice și funcționale (fenotipul) sunt rezultatul interacțiunii dintre informația genetică moștenită de la părinții nostri (genotipul) și interacțiunea cu factorii de mediu (alimentația, efortul fizic, intelectual etc). 

Este adevărat că anumite variante genetice înnăscute sunt considerate avantajoase, pe când altele, dezavantajoase. Pe lângă caracterele fizice dezirabile, considerate subiectiv avantajoase pentru incluziunea lor socială, așa cum sunt înălțimea, statura atletică, părul blond, ochii deschiși la culoare, există o serie de particularități genetice care conferă avantaje adaptative în fața anumitor afecțiuni (indivizii purtători ai unei mutații specifice, de la nivelul receptorului leucocitar CCR5, sunt imuni la infecția cu HIV) sau au anumite avantaje metabolice (toleranța la lactoză și gluten este de fapt consecința unor mutații adaptative, avantajoasă la nivelul genelor care codifică aceste enzime). 

Evident că există ceea ce noi numim genotip dezavantajos. De exemplu, indivizii cu variante genice deletate (polimorfisme) la nivelul genelor implicate în metabolismul și detoxifierea organsimului au un risc mai mare să dezvolte anumite forme de cancer, indivizii cu pielea deschisă la culoare au un risc crescut pentru apariția melanomului malign sau persoanele cu polimorfisme ale receptorului pentru serotonină au un risc crescut să dezvolte anxietate și depresie.
 

PRO TV dă startul înscrierilor într-un show experiment cu totul special. 

Iubirea este o știință, așa că noi iți oferim formula științifică perfectă, ca să-ți întâlnești partenerul potrivit. Gata cu singurătatea! Găsește-ți jumătatea! 

Te poți înscrie accesând pagina http://inscrierishow.protv.ro/  sau apelând numărul de telefon 0751.121.806