EXCLUSIV - Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu spun cum se construiește un spital – toate poveștile care nu s-au zis

Acțiunile lor inspiră o țară întreagă. Și vindecă. Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă se construiește în România, exclusiv din donații și sponsorizări. Este un proiect inițiat de Dăruieste Viața și este sprijinit, în prezent, de peste 350.000 de oameni și peste 4.000 de companii.
 

Pentru protv.ro și inițiativa Poți să dăruiești, cele două curajoase premiate la ediția din 2020 a E! People’s Choice Awards, distincția ”Person of the Year – Romania”, au oferit un interviu exclusiv. Un interviu cu suflet în care au vorbit despre cum dăruiești cu suflet. 
 

Trăim într-o țară unde mulți se tem să construiască ceva, mulți nu cred că au cum. Voi cum ați început să construiți un spital?

 

Carmen Uscatu: "Am început la un pahar de vin, în 2012. Eram împreună cu Oana și cu Paula Herlo. Am decis atunci să facem un spital. Până la finalul întâlnirii am decis iar: nu o să-l facem, e prea greu. Apoi, în 2015, am venit la Spitalul Marie Curie să refacem secția de oncologie. Nu s-a putut din punct de vedere tehnic și pentru că n-am primit aprobare să mai facem un nivel peste o clădire existentă am decis că mai facem o clădire.

Asta a fost soluția arhitectei Raluca Șoaita, cu care noi lucram deja în renovări de spitale. De la o clădire care să adăpostească o secție de radioterapie și oncologie am ajuns la o clădire de nouă niveluri, pentru că am adăugat hemato-oncologie, chirurgie, neurochirurgie, terapie intensivă și un bloc operator. 

Avem sprijinul managementului spitalului și al medicilor, al asistentelor. Tot personalul spitalului, inclusiv cel administrativ, este unul dedicat și colaborăm foarte bine. Pentru un astfel de proiect complex este nevoie de o mare echipă. Și ne bucurăm să o avem."

Cum ați ales acest scop? E o poveste în spate, de ce tocmai un spital de oncologie pediatrică? Sunt multe nevoi în România, cum ați ales-o pe aceasta?

Oana Gheorghiu: "Am pornit de la cazul unui tânăr de 18 ani, bolnav de leucemie, a cărui mamă încerca cu disperare să strângă 150.000 de euro pentru un transplant medular în afara țării. Nu-l cunoșteam pe Dragoș, așa îl chema, nici pe mama lui, am aflat povestea lor dintr-un email. Ne-a impresionat situația prin care treceau și ne-a revoltat nepăsarea statului care îl abandonase pur și simplu pe adolescentul de  doar 18 ani în lupta pentru viața lui... Am simțit că nu putem merge mai departe ca și cum n-am văzut și n-am auzit de drama acestei familii. Am pornit o bătălie cu statul român pentru a obține finanțarea tratamentului lui Dragoș în străinătate și pe parcursul acestei bătălii am aflat cât de neputincios este sistemul nostru de sănătate și cât de lipsit de mijloace este în lupta pentru viața copiilor bolnavi de cancer. Așa a început totul, așa am înțeles că sunt mulți copii și tineri aflați în situația lui Dragoș că toți au dreptul la tratament și că ar trebui să cream condiții aici, acasă, pentru ca mamele să nu mai caute disperate soluții în afara țării."

 

Care a fost cea mai mare piedică de care v-ați lovit?

Carmen Uscatu: "Simt o mare neputință când văd în jurul meu oameni ce nu sunt dispuși să evolueze. Noroc că senzația de neputință durează puțin și îi ia locul senzația aceea că sigur se poate, trebuie doar să găsim calea, să schimbăm perspectiva. 

Piedica e mentalitatea oamenilor din instituțiile publice. Dar îi educăm încet, încet. Cred că au început să înțeleagă că în țara lui nu-se-poate acum se poate. Când spun: nu se poate! Noi revenim și îi întrebăm: spuneți-ne cum se poate, nu cum nu se poate, de ce aveți nevoie ca să se poată. Pe unii îi convingem, pe alții nu. Dar mergem la drum cu cei care aleg să se poată. Și e bine."

Dar care a fost cea mai mare surpriză a acestui demers?

Oana Gheorghiu: "Oamenii. Cei peste 350.000 care ne-au venit alături în proiectele noastre și cele peste 4000 de companii. Dacă ne întoarcem cu 11 ani în spate și ne uităm la cum era societatea atunci, la cât de puțină încredere exista în capacitatea ONG-urilor de a face proiecte de anvergură, înțelegem cu adevărat ce înseamnă azi comunitatea #NoiFacemUnSpital și cât de mult a evoluat societatea românească."

"Noi am avut șansa ca, în 2009, atunci când a început totul, să-i întâlnim pe Paula Herlo, pe Tudor Chirilă și mai apoi pe Alex Dima. Ei sunt cei care au crezut în noi, care ne-au încurajat, ne-au susținut și ne-au ajutat să ajungem unde suntem azi."

Vă așteptați să ajungeți atât de departe?

Carmen Uscatu: "Sincer? DA. Când am pornit am înțeles că nu e cale de întoarcere. Că oamenii ne-au dat banii lor dar ne-au și învestit cu încrederea lor. Și asta ne obligă. Și știm că nimeni nu poate și nu are dreptul să ne stea în cale atunci când vine vorba de acest proiect. Politicienii au obligația morală să ne sprijine, Guvernul de asemenea. Până acum nu s-a întâmplat, dar ceea ce noi ne dorim în viitor este deschiderea Guvernului României, a Parlamentului României pentru un parteneriat public -ONG în care acest spital să funcționeze după criterii legate de punerea pacientului în centrul atenției, calitate în servicii și bani cheltuiți eficient, să funcționeze ca un proiect pilot care să arate cum să se facă decontarea serviciilor medicale și cum să fie cheltuiți banii."

 

Rezumați, în trei cuvinte, de ce e nevoie ca să faci o schimbare, așa cum ați făcut-o voi?

Oana Gheorghiu: "Perseverență. Transparență. Reziliență."

 

Ați avut vreodată anxietăți, nesiguranțe legate de acest proiect? Cum le-ați depășit?

Carmen Uscatu: "Ooo! Cum ai putea să nu ai când faci pentru prima dată un Spital? Când să faci un spital nu înseamnă doar construcție, deși nici aceasta nu e deloc ușor de făcut, când #NoiFacemUnSpital înseamnă de fapt un vis mult mai mare: înseamnă că vrem să transformăm acest proiect într-un campus medical cu două clădiri noi și cea veche refăcută, în care să existe centre de excelență, cercetare, studii clinice, un training permanent al personalului medical, parteneriate cu clinici de renume din străinătate. Înseamnă un loc în care copilul să fie tratat multidisciplinar și cu empatie. În care părintele să simtă speranță. În care curajul celor care s-au implicat să fie răsplătit cu șanse la viață pentru pacienții care se vor adresa acestui spital. Și vor fi copii din toată țara și poate cu timpul și din străinătate.

Da, avem nesiguranțe. Dar asta ne face să apelăm la specialiști internaționali, să căutăm, împreună cu ei, cele mai bune soluții pentru construcții, echipamente, training medical, cursuri de comunicare medic-pacient, psihoterapeuți."

 

Care e cea mai mare lecție pe care ați învățat-o de când ați demarat acest proiect?

Oana Gheorghiu : "Am învățat că perseverența e cea mai bună armă în lupta cu incompetența și nepăsarea funcționarilor, indiferent de cât de „înalți” sunt ei în ierarhie. Că onestitatea și transparența sunt un scut în fața oricărui atac. Și, poate cel mai important lucru pe care l-am învățat, a fost acela că putem face multe lucruri în țara asta, noi cetățenii, oamenii simpli. Am învățat că în țara lui „nu se poate” noi, cetățenii, de fapt putem. Rămâne să-i determinăm și pe guvernanți să se apuce cu adevărat de treabă, să facă reforme și să construiască infrastructură: spitale, autostrăzi și școli, căci destul i-am lăsat doar să ne promită."

 

Ce a însemnat pentru voi să fiți premiate internațional și recunoscute pentru eforturi?

Carmen Uscatu: "A fost unul dintre momentele în care ne-am oprit puțin și ne-am bucurat mult. Pentru că acest proiect de țară a primit recunoaștere internațională. Avem cu toții, cei implicați, de ce să fim mândri. Idealul ar fi fost să nu fim în pandemie și să putem fi pe covorul roșu, în LA. Dar idealul e greu de atins." 

Ce mesaj aveți pentru cei care s-au implicat până acum în campania #NoiFacemUnSpital?

Oana Gheorghiu: "Fiecare om care a donat pentru Spital este acea rotiță esențială, fără de care proiectul ăsta nu s-ar fi întâmplat. Așa că toată recunoașterea pe care acest proiect o primește e de fapt o recunoaștere a implicării fiecărui donator. Le mulțumim și îi asigurăm că susținerea lor înseamnă mai mult decât banii pe care-i donează, înseamnă și energia care ne ajută să mergem înainte, să căutăm cele mai bune soluții și cei mai buni consultanți, astfel încât acest Spital să devină un etalon pentru România, etalon la care peste 350.000 de oameni au pus umărul. Așa că da, le mulțumim și sperăm că vor deveni mândri de implicarea lor atunci când spitalul va deveni funcțional și micuții pacienți vor primi șanse la viață și datorită lor."

Ce mesaj aveți pentru cei care nu s-ai implicat încă, dar ar putea?

 

Carmen Uscatu: "Vine un moment în viața ta când îți dai seama că atunci când dăruiești contezi. Contezi mai mult în ochii tăi, te simți mai bine decât te simțeai când nu te implicai

Pe de altă parte, o dată în viață poți deveni fondatorul unui Spital. Și acel moment când vrei să faci asta trebuie să fie cel de acum. Prezentul e tot ce avem. Prezentul și sănătatea de acum. 

Mai avem prietenii pe care i-am vrea aproape în momentele grele. 

Pentru aceste motive și pentru multe altele intră pe www.daruiesteviata.ro și găsește calea cea mai apropiată de sufletul tău de a te implica:

- Dacă ai o firmă poți face o sponsorizare cu 20% din IMPOZITUL pe profit sau pe venit. Te asigur că e muuuulllt mai ușor decât să îți plătești impozitele la stat. Durează două minute e nebirocratic și nu te costă nimic

- Poți să alegi un cadou pentru tine sau pentru prieteni, în secțiunea de cadouri. Sunt cadouri cu sens, pentru că de fapt faci o donație către Spital și sunt create de prietenii noștri: Dan Perjovschi, Ostara, Malvenski, Musette

- Poți să faci o donație In Memoriam

- Poți alege să donezi lunar

- Sau pentru că e pandemie îți poți face ziua de naștere la noi pe site, la secțiunea Campania ta."