ß
A luat viața în piept de mică și nu s-a sfiit să dea cu pumnu-n masă, bărbătește, când a trebuit. Diana Belbiță este, la 24 de ani, într-o continuă căutare de sine, iar ce am descoperit noi la ea ne place mult.
Diana Belbiță e o războinică. Se vede cu ochiul liber de fiecare dată când urcă în ring. Dar, mai e și prințesă și doar ea decide când e una și când e cealaltă. Într-un exces de sinceritate, luptătoarea română stabilită în Canada vorbește deschis despre un subiect pe care nu l-a abordat cu nimeni până acum. Cel puțin nu public.
I-am propus să vorbim despre dragoste și „alți demoni” interiori, convins că nu va aceepta cu ușurință să se deschidă de față cu noi toți.
„Sincer, subiectul propus de tine mă sperie puțin. Mereu am evitat să vorbesc despre anumite aspecte din viața mea. Am vorbit întotdeauna despre partea sportivă și despre ceea ce a înseamnat lumea televiziunii pentru mine, dar nu și despre mine ca om normal. Dar cred că a venit momentul să fac puțină lumină în sensul ăsta și să fiu cât se poate de sinceră”, îmi spune Diana Belbiță încă de la început.
Din fericire pentru voi, cei care ați ajuns pe acestă pagină, Prințesa Războinică a decis să spună mai multe depre cele două laturi ale personalității sale.
Mă uitam la una dintre postările tale de pe Insta unde ziceai că trebuie să muncești pentru corpul tău, fiindcă dragostea nu e oarbă... Uite, asta e postarea!
„Dragostea nu e oarbă, ci doar ne prostește puțin. Cui nu i s-a întâmplat să se uite în trecut și să zică: Ce Dumnezeu a fost în capul meu de mi-a plăcut de X sau Y? Ce am văzut la el? Dar cred că asta e partea cea mai frumoasă, când simți că nu mai ai nevoie de nimeni și nimic, deoarece el sau ea este de ajuns și, pur și simplu, nu mai vezi pe nimeni în jur. Doar că, de cele mai multe ori, vine un moment când te trezești la realitate și știm cu toții că atunci când începi să nu mai placi pe cineva, parcă te enervează orice face.”
Contează cum arăți pentru persoana care-ți place?
„Nu sunt adepta expresiei Cine te iubește, te iubește și așa. Eu cred că dacă iubești pe cineva, îți dorești ce e mai bun pentru el, inclusiv un TU mai bun. Așa că, din respect pentru persoana de lângă mine, voi munci întotdeauna ca să evoluez, inclusiv din punct de vedere fizic.”
Muncești din greu ca să atragi atenția asupra ta?
„Eu fac parte dintre oamenii care iubesc liniștea, așa că nu îmi doresc prea multă atenție asupra mea. Muncesc din greu pentru că vreau să fiu eu mulțumită de mine, nu pentru a impresiona mulțimea.”
E cineva în viața ta care să aprecieze cât de mult te pregătești pentru el? Mă refer la un partener
„Nu cred că EL apreciază suficient, de aceea nu voi putea spune că ocupă locul ăsta în viața mea (râde). Sincer, la întrebarea asta aș fi răspuns cu un NU hotărât, dar când am citit întrebarea și, inevitabil, mi-a venit în minte un nume, mi-am dat seama că spunând NU, ar însemna să mint.”
„Îmi e teamă de necunoscut. Îmi e teamă că m-aș putea atașa de un om despre care am o părere și că, după ceva timp, mi-aș putea da seama că de fapt el e cu totul diferit. Și aici revin la faptul că dragostea ne prostește și că uneori ne putem îndrăgosti doar de iluzia pe care ne-o creăm în mintea noastră despre cineva. Mai exact, ne îndrăgostim de ceea ce credem că este acel om, nu de ceea ce este el în sine.”
Care e spaima ta cea mai mare înainte să urci în ring?
„Singurul sentiment pe care îl am înainte de un meci este de nerăbdare, asemenea unui copil care și-a învățat poezia și abia așteaptă să o spună. Să lupt e meseria mea. E ca și cum tu te trezești dimineață, mergi la birou, pregătești întrebările și faci un interviu. Exact același lucru îl fac eu, îmi fac antrenamentele, slăbirea și apoi merg să lupt.”
„În sportul ăsta nu există frică, nici de adversar, nici de lovituri sau accidentări. Când am început sportul ăsta mi-am asumat că la finalul fiecărui meci există riscul să nu ies pe picioarele mele din cușcă sau să nu mai arăt niciodată ca înainte. În momentul în care îmi va fi frică de o adversară, înseamnă că locul meu nu va mai fi în sportul ăsta.”
FOTO: Getty Images
Care a fost cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care ți-a făcut-o cineva?
„Pffffff... Aici m-ai prins. E greu să spun care a fost cea mai frumoasă declarație de dragoste, atâta timp cât eu nu știu ce înseamnă exact o declarație de dragoste. Adică, am avut inclusiv cereri în căsătorie, însoțite de tot felul de cuvinte menite să răscolească până în adâncul sufletului meu, doar că nu prea au răscolit. Nu știu, probabil sunt eu mai insensibilă din punctul ăsta de vedere sau poate nu au fost de la cine trebuie.” (râde)
Văd că îți propui în fiecare zi un țel, mai mic sau mai mare. Te oprești vreodată din asta?
„Scopul meu principal este ca atunci când mă uit în ochii mei, în oglindă, să fiu mândră de mine. Iar asta nu înseamnă doar să câștig meciuri și să spun că sunt mândră că am mai obținut o victorie. Eu sunt mândră de mine în fiecare dimineață când, deși foarte obosită deja sau plină de accidentări, încep un alt antrenament. Sunt mândră atunci când mă gândesc că pot avea grijă de mami, chiar dacă sunt la 8.000 km distanță.
Sunt fericită atunci când îi văd mândri de mine pe oamenii care au investit timpul și munca lor în mine. Și sunt mândră de mine atunci când iau decizii corecte și mă gândesc că sunt un model pozitiv pentru generațiile următoare.”
Dar ai avut și zile în care te-ai îndoit de tine?
„Bineînțeles, am avut și momente în care nu m-am putut uita în ochii mei, în oglindă. După ultima înfrângere, nu mă puteam uita în ochii antrenorilor mei și îmi era rușine să o sun pe mami și să vorbesc cu ea, deși știam că oamenii ăștia mă susțin necondiționat.
Dar acum sunt mândră de mine că am trecut peste un astfel de moment și sunt din nou în sala de antrenament mai motivată și mai determinată decât înainte. În acest fel mi-am devedit mie că nu este nimic care să mă oprească din a spera și a lupta pentru ceea ce îmi doresc.”
Fotografii: Getty Images/@dianabelbita
Gallery