(P) Silimarina pentru sănătatea ficatului

Redacția Redacția

Actualizat 7. 10. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Silimarina este o substanţă extrasă din ciulinul de lapte sau ciulinul sfânt, o plantă din familia margaretelor, originară din ţările mediteraneene. Totodată, silimarina este un complex unic de flavonoizi şi conţine silibina, sliandina şi silichrisina, fitochimice care au făcut obiectul a zeci de ani de cercetare.

Mică istorie a silimarinei

Silimarina este populară pentru beneficiile pe care le are asupra ficatului, fiind un bun protector şi decongestionant hepatic. Ciulinul de lapte era bine cunoscut de greci, iar Pliniu cel Bătrân scria că este un excelent remediu pentru eliminarea bilei. Faimosul englez Culpepper a fost ciulinul de lapte pentru a curăţa ficatul şi splina şi pentru tratamentul icterului şi a calculilor biliari. 

În SUA, grupul medical Eclectis folosea în secolul al XX-lea ciulinul de lapte pentru tratarea problemelor hepatice, a varicelor, a tulburărilor renale şi a problemelor menstruale. 

În 1968, un grup de oameni de ştiinţă germani au descoperit complexul activ flavonoid silimarina care conferă proprietăţile şi beneficiile medicinale ale ciulinului de lapte. De atunci s-au realizat sute de studii asupra silimarinei care a fosta probată ca tratament eficient pentru afecţiunile inflamatorii ale ficatului, cum ar fi ciroza sau hepatita.

Utilizările silimarinei

Silimarina este eficientă pentru:

• Regenerarea celulelor hepatice afectate de alcool sau droguri
• Decongestionarea ficatului şi stimularea fluxului biliar
• Reducerea stagnării şi prevenirea formării calculilor biliari
• Reducerea deseselor provocate de ciroză
• Completarea tratamentului hepatitei virale
• Protejarea de toxinele industiale
• Protejarea ficatului de produsele farmaceutice precum acetominofenul sau tetraciclina.

Cum acţionează silimarina

Silimarina este un antioxidant care elimină radicalii liberi care pot deteriora celulele expuse toxinelor. Studiile arată că silimarina este un antioxidant de cel puţin zece ori mai puternic decât vitamina E.

Silimarina creşte glutaţionul din ficat cu peste 35% la persoanele sănătoase. Glutaţionul este necesar pentru detoxifierea de hormoni, medicamente şi substanţe chimice. Nivelurile crescute de glutaţion din ficat cresc capacitatea de detoxifiere.

Silimarina stimulează sinteza proteinelor în ficat şi accelerează producţia de celule hepatice noi care să le înlocuiască pe cele deteriorate. 

Silimarina inhibă sinteza leucotrinelor care pot duce la psoriazis.  

Studii ştiinţifice despre silimarina

Silimarina este un tratament de succes pentru bolile hepatice provocate de alcool. Studiile realizate de cercetători au evaluat beneficiile extractului din ciulinul laptelui pe 170 de pacienţi din care 91 erau alcoolici cu ciroza hepatică. Aceştia au primit 140 mg de silimarină de trei ori pe zi timp de 41 de luni. Rata de supravieţuire pe patru ani a fost de 58% în grupul cu silimarină şi de numai 39% în grupul placebo. Nu au existat efecte secundare ale silimarinei. 

Acest studiu este important din mai multe motive. Faptul că nu au fost prezente efectele secundare relevă eficacitatea tratamentului cu silimarină chiar şi pe termen lung, fără efecte secundare. Totodată, rezultatele studiului dovedesc că silimarina este foarte eficientă în cazul pacienţilor cu leziuni hepatice cauzate de alcool.

Silimarina s-a dovedit eficientă în combaterea cancerului

Cu toate că oamenii de ştiinţă germani au descoperit în 1960 proprietăţile benefice ale silimarinei, cele pentru combaterea cancerului au fost descoperite abia în ultimul deceniu. Cu toate că nu este surprinzător faptul că silimarina, un antioxidant puternic, poate avea efecte anticanceroase, comunitatea ştiinţifică a fost uimită de efectele moleculare ale acesteia, iar în ultimii ani au aflat exact de ce silimarina este atât de eficientă în combaterea cancerului. 

Cele mai promiţătoare strategii de combatere a cancerului pe care oamenii de ştiinţă încearcă să le dezvolte sunt bazate pe utilizarea inhibitorilor angiogenezei (opresc proliferarea vaselor de sânge care hrănesc celulele canceroase), regulatorii ciclului celular şi promotorii selectivi ai distrugerii celulelor canceroase. În mod uimitor, silimarina s-a dovedit a avea toate aceste proprietăţi. 

Astfel, cercetările privin efectele silimarinei asupra cancerului de prostată au dovedit că aceasta are un potenţial enorm de a interfera cu multe din evenimentele moleculare implicate în creşterea celulelor canceroase, progresia şi angiogeneza. Studiile au relevat eficacitatea silimarinei în prevenirea cancerului de prostată, de colon, ovarian, de piele, de sân şi de col uterin. 

Silimarina acţionează ca un eliminator de radicali limeri şi modulează enzimele asociate cu dezvoltarea leziunilor celulare, fibrozei şi cirozei. Efectele hepatoprotectoare ale silimarinei au fost observate şi studiate cu atenţie pe pacienţii cu afecţiuni hepatice cauzate de alcool sau nealcolice, inclusiv pe pacienţii cu ciroză. În aceste studii, tratamentul cu silimarina a fost asociat cu reducerea semnificativă a deceselor cauzate de afecţiuni ale ficatului.