Secretele iaurtului maturat în borcan. Trebuie să guști ca să simți

Redacția Redacția

Actualizat 11. 9. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Iaurtul este unul dintre produsele lactate care nu ar trebui să lipsească din alimentația oricui vrea să fie sănătos, însă alegerea lui nu e întotdeauna o misiune ușoară. Dacă unii apreciază cremozitatea, alții sunt atrași de ambalajul produsului. Și unii, și alții ar putea judeca corect un iaurt.

Chiar dacă uneori supraapreciază valoarea produsului, ambalajul îți poate da indicii despre calitatea lui. În cazul iaurtului, recipientul în care este ambalat e un indicator de calitate și prospețime. Sticla este cel mai potrivit mediu în care se poate „odihni” iaurtul după ce iese de pe linia de producție, iar explicația este simplă. Sticla nu permite produsului să ia aer și are inerție termică ridicată. Aceste atribute permit iaurtului să-și păstreze calitățile nealterate vreme îndelungată.

Un alt secret al iaurtului este maturarea la temperaturi joase, direct în borcan, metodă utilizată în vechime la care s-au întors puțini producători europeni. În România, cei de la Lăptăria cu caimac utilizează această tehnică din 2017, când au început să producă iaurturi și brânzeturi cu lapte din ferma proprie.

„Avem mai multe tipuri de iaurturi. Atât iaurturi cu coagul ferm, acele iurturi din borcan, și le facem ca pe vremuri, sunt maturate în borcan, direct. Dar și iaurturi de băut, sana, lapte bătut, lapte gros. Sunt iaurturi de băut care în ultima vreme au depășit vânzările iaurturilor din borcan”, spune Adrian Cocan, managerul fabricii Lăptăria cu caimac.

Afacerea familiei a început în 1998 cu o vacă și s-a dezvoltat timid de-a lungul anilor drept o fermă mică, cu câteva zeci de animale. După mai multe vizite în străinătate, la ferme de prestigiu din Olanda și Franța, au înțeles că trebuie să adopte alt model de business.

„La acel moment s-a schimbat un pic optica. În locul unei ferme foarte mici și cu un angajat, am înțeles că modelul necesar este o fermă mai mare, pentru că altfel ești legat de animal”, mai spune Cocan.

Azi, ferma are 2.700 de animale, din care 1.000 sunt vaci de muls. Tot procesul de producție este controlat strict, de la ce mănâncă animalele până la expedierea lactatelor. Puține fabrici de profil se pot mândri cu ceea ce se cheamă „activitate integrată”, care presupune controlul tuturor operațiunilor pe linia de producție. Altfel spus, iaurtul produs e făcut din laptele dat de vacile pe care le crești și le hrănești din roadele pământului pe care-l cultivi.

„Avem tot procesul integrat: lucrăm terenul, controlăm hrana animalelor, știm exact ce mănâncă animalele, știm exact ce tratamente sau îngrășăminte au primit plantele pe care le mănâncă animalele”, confirmă Adrian Cocan.

Deși industria prelucrării laptelui a cunoscut un reviriment după perioada grea din 2008-2009, fabricile din România încă se confruntă cu lipsa lucrătorilor specializați în producerea de lactate și brânzeturi. Mii de oameni cu experiență și-au pierdut locurile de muncă în urma crizei financiare din deceniul trecut, iar tinerii nu au unde să se școlarizeze în acest domeniu. Aceste realități au dus la o scădere a producției la nivel național și la creșterea importurilor de lactate și brânzeturi.

Singurul mod în care putem susține industria românească de lactate este să continuăm să avem încredere în flerul și talentul producătorilor români de lactate și brânzeturi și să le cumpărăm roadele muncii. 

Fotografii: Shutterstock

Vezi și VIDEO: Lăptăria cu caimac, una dintre cele mai mari fabrici de lapte din România. Cum au ajuns să fie cei mai buni