De la primele cazuri de COVID-19, medicii au știut că pierderea mirosului poate fi un simptom.
Cel mai frecvent, ne pierdem mirosul, dar și gustul într-o răceală obișnuită, o viroză obișnuită. În majoritatea cazurilor, simțul mirosului revine spre finalul bolii. Într-o viroză obișnuită, pierderea mirosul apare din cauza inflamației locale. Nasul blocat de inflamație împiedică moleculele aromate să ajungă la receptorii olfactivi (celule nervoase) din nas.
SARS COV 2 duce la pierderea mirosului printr-un mecanism diferit, deși este o infecție virală, care se transmite asemănător virozelor comune. Mulți pacienți cu COVID-19 au raportat o pierdere bruscă a simțului mirosului și apoi o revenire bruscă și completă într-o săptămână sau două. Multe dintre aceste persoane au spus că nasul lor nu era inflamat, așa că pierderea mirosului, cel puțin în teorie, nu se întâmpla din cauza inflamației.
Știm că SARS-CoV-2 infectează organismul după ce se leagă de receptorii ACE2, situați pe suprafața celulelor din tractul respirator superior. O proteină numită TMPRSS2 ajută apoi virusul să invadeze celula. Odată ajuns în celulă, virusul se reproduce, declanșând răspunsul inflamator al sistemului imunitar. Inițial, medicii s-au gândit că virusul ar putea infecta și distruge neuronii olfactivi. Acele celulele care transmit semnalul din molecula de aromă intrată pe nas în zona creierului, unde aceste semnale sunt interpretate drept „miros”.
Cu toate acestea, o colaborare internațională a arătat recent că proteinele ACE2, prin care virusul trebuie să invadeze celulele, nu au fost găsite pe neuronii olfactivi.
Dar ACE2 au fost găsite pe celulele, care susțin neuronii olfactivi. Oamenii de știință se așteaptă ca aceste celule de sprijin să fie cele care afectate de virus, iar răspunsul imun ar provoca umflarea zonei, dar ar lăsa intacți neuronii olfactivi, detaliu important.
Foto: Shutterstock
Citește continuarea articolului AICI.
Vezi și: