Doctor pe Covid - episodul 9: Bucuria neagră

Redacția Redacția

Actualizat 10. 6. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

”Doctor pe Covid” este o incursiune în viața unui medic român, care a fost detașat pe covid, la cerere. ”Eu de-asta m-am băgat aici. De-asta am făcut medicină. Vreau să salvez oameni din situații grave, să rezolv cazuri de nerezolvat. 

- Sunt foarte bucuroasă astăzi, să știi...

- Gata, ați salvat planeta?

- Nu tocmai... Astăzi, fix când am intrat în gardă, am avut un stop cardio-respirator. O doamnă... S-a resuscitat complet, deși era grav...

- Covid?

- Nu venise încă testul. A venit mai târziu, confirmat. Patologie cardiacă foarte gravă, vreo 60 de ani. A fost super! Resuscitare ca la carte.

- Deci n-ați salvat planeta, ați salvat o viață.

- Nu chiar... Că nu am reușit să o salvăm. 

- ...

- Pacienta a murit.

- Păi...și de ce ești bucuroasă?!

- Pentru că am făcut tot ce puteam să facem. Chiar tot. Și am colegi super!

- ...dar a murit...

- Ne așteptam. De fapt, știam. Ideea este că s-a făcut resuscitarea complet, după procedură, ca la carte. Chiar dacă nu mai exista nicio șansă. S-a încercat tot. Nu se putea face mai mult nicăieri, în niciun alt spital, cu nicio altă echipă. De-asta sunt bucuroasă...

- Când zici ”s-a făcut resuscitare completă”, tu te referi la procedură, că a fost urmată până la capăt, nu că a reușit. Eu credeam că ați salvat femeia...

- Am făcut tot ce era omenește posibil. Asta este cel mai important. Să știi că în multe locuri nici nu se mai face, în anumite cazuri. Eu nu sunt de acord, nu înțeleg! Chiar dacă tu crezi, știi că pacientul moare, dacă există o șansă, teoretic, cât de mică, să-l salvezi, încerci. Trebuie să termini toate gloanțele, și când nu mai ai gloanțe, arunci cu pușca. Încerci până se termină.

Pregătirea ta mentală aici începe. La început, când ai senzația că poți tu ce nu pot alții, vrei să-i salvezi pe toți. Asta e miza. Și este greșit, pentru că nu ține de tine. Tu poți doar să ajuți, poți să încerci. Și când nu-ți iese, te lovește în creier. Nu poți să funcționezi așa, trebuie să accepți că ai niște limite. Și atunci, te concentrezi pe treaba ta. Să faci ce ai tu de făcut, și să accepți că deznodământul nu îți aparține. Atunci când moare un pacient, ai niște întrebări la care îți răspunzi singur.

”Eu, doctorul Ana, am făcut tot ce puteam să fac pentru a salva acest pacient? Da. Putea fi făcut ceva mai bine? Nu. Puteam să alegem alte proceduri, alte metode, mai bune? Nu. Atunci, treaba mea, aici, s-a încheiat. Sunt mulțumită, merg mai departe.”

- Jesus, ce bucurii ai....

- Da, bucurii de doctor. Chiar am colegi super...

Îmi aduc aminte o gardă de weekend. Abia mă mai liniștisem puțin și îmi comandasem o pizza la care visam de vreo două zile. Pacienții mâncaseră deja, liniște și pace, nicio salvare la orizont. Vine pizza, vine și pacientul nou... De fapt, nu tocmai nou, că-l știam. Avea o gastrită care-l tot supăra, acum se văita de dureri puternice de stomac, care cedau la tratament. 

Doar că acum, zice că moare. Eu mă activez instantaneu când aud asta. Nu știu, poate oamenii chiar simt cumva când sunt aproape de moarte. Sau poate mi-am dat seama că la el chiar este ceva foarte grav, nu știu. Cert este că l-am luat în serios

- Dar n-ai pățit niciodată să zică unul că moare și să n-aibă nimic?

- Am întâlnit, normal, dar știi și tu când e momentul să iei lucrurile foarte în serios sau dacă e cazul să începi investigațiile cu o glumă. Aici, era ceva... Nu zici că mori oricum, nu e chiar așa. Pacientul se văita mai mult decât în mod normal și repeta că moare, moare. 

- Dă-o dracului de pizza, că mai poate să aștepte...

- ...și știam din facultate că ai infarct miocardic care se manifestă cu dureri de stomac, deci zic să-i fac un ECG, cât mănânc pizza aia...

Am mâncat-o foarte târziu, pentru că avea infarct miocardic acut, cu pronostic imediat foarte prost. Practic, avea toate șansele să moară înainte să ajung eu la a patra felie. L-am trimis urgent la coronarografie, i-au și pus un stent, astăzi este viu.

- Și mănâncă pizza...

- Spre deosebire de mine...

Foto: Profimediaimages.ro

Viaţa bate vlogul - sez. 2, episodul 12: Daragiu, salvat de un cățel