Doctor pe Covid - episodul 8: Amintiri din Salvare

Redacția Redacția

Actualizat 10. 6. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

”Doctor pe Covid” este o incursiune în viața unui medic român, care a fost detașat pe covid, la cerere. ”Eu de-asta m-am băgat aici. De-asta am făcut medicină. Vreau să salvez oameni din situații grave, să rezolv cazuri de nerezolvat. 

- Ai niște ani pe salvare…

- Dacă adun, ies vreo șapte. Am ceva…

Rămâi și cu bune și cu rele, dar în general, mintea ține minte ce-l mai bine părțile bune. Altfel, am lua-o razna. În primul rând îți aduci aminte de colegi, care devin prieteni, frați, și într-un târziu - mamă și tata. Împarți cu ei mâncare și povești, dureri de dinți și divorțuri. Ei te ascultă, ei te îndoapă cu medicamente dacă ai ceva, te ceartă că n-ai grijă de tine, de-astea. Râzi de multe ori pe salvare. Uneori plângi…

La un moment dat, primim un apel că se sinucide una, într-un bloc. Ajungem acolo, patru etaje, zero lift. Urcăm tot echipamentul de resuscitare pe scări, ajungem sus, intrăm. El, bosumflat. Ea, bosumflată. Doi soți nu foarte tineri, o ceartă casnică banală. Din ce am înțeles, program zilnic. Când am ajuns, erau amândoi în sufragerie, fiecare pe câte un fotoliu, nu vorbeau…

- Nu vă supărați, cine se sinucide pe-aici? Că avem și noi o treabă…

- Doamna, mai devreme…

Se certaseră, și ea s-a închis în baie. Și nu știu ce i-a strigat omului prin ușă, nu știu ce-au făcut acolo, cert este că tipul a intrat în panică și a sunat la 112 că se omoară nevastă-sa.

- A băut din balsamul de rufe, vă spun sigur. A vrut să se omoare.

- Doamnă?...

- N-am băut, doamnă, nimic. Cum să beau balsam, ce, vă luați după el? Minte, are numai idei tâmpite în cap, dacă vă povestesc...

- Nu mint, că doar nu vă chemam să glumim! E de glumit cu lucrurile astea? Vă spun, e nebună. Asta se omoară de nebună! A băut balsam de rufe. S-a închis în baie și a stat mult acolo, vă spun. Asta a făcut. A băut mult.

- Ați băut balsam, doamnă?

- Nu, doamnă, cum să beau?! Doamne ferește, nu vă uitați în gura lui…

- A băut balsam. Vă spun sigur, s-a dus mult din sticlă, știu cât balsam…

- Păi nu știi tu?! Tu habar n-ai care e balsamul, acum știi și cât lipsește din sticlă, nu?

Evident, au continuat cearta ca și cum nu eram și noi pe-acolo, în timp ce ne strângeam ”jucăriile”. Fără incidente. Genul ăla de situații care te-ar călca pe nervi, dacă nu te-ai bucura că nu a murit nimeni, până la urmă…Întotdeauna, la finalul unei intervenții de genul ăsta (și sunt destule), rămâi cu bucuria, cu ușurarea că n-a pățit nimeni nimic.

- Și ceva nasol?...

- Astea sunt mai multe, trebuie să aleg….

În Salvare vezi multe și te pregătești psihic pentru orice. Dar asta nu înseamnă că ești vreodată pregătit cu adevărat. Ți-am povestit cu bebelușul, el îmi vine primul în minte, dar mai sunt… Cazuri cu hemoragii severe, în care faci baie în sânge, efectiv. Ca în filmele de groază. Și mai târziu vin coșmarurile… Accidente, sau cancere terminale care deschid artere. Nu te obișnuiești cu sângele niciodată, cu adevărat. Sângele este alarma, este ceea ce pornește motoarele și instinctele. Pe salvare, te lupți cu suferința imediată și cu timpul. Cel mai rău este timpul, pentru că-ți ticăie în cap. Îl auzi, știi că nu se mai întoarce, știi că se termină, și ai un impuls de panică. Îți vine să te grăbești mai mult decât este cazul, pierzi concentrare dacă nu rămâi calm. Pierzi pacienți. Nu prea îți permiți rateuri. Te uiți la ceilalți colegi și vezi același lucru. Și asta te calmează. Nu ești singur, știi ce ai de făcut, știi pe cine și pe ce te bazezi. Trebuie să rămâi focalizat pe soluții, nu pe gânduri. Nu pe ceas… Nu ai timp să te analizezi, să cântărești lucrurile. Nu ai timp de argumente. Iei decizii, fără să ai multe alegeri de făcut, dar întotdeauna ai destule cât să alegi ceva greșit, dacă te ia panica. Pur și simplu, atunci se declanșează niște sisteme, niște proceduri pe care le-ai învățat și care fac diferența la secundă dintre viață și moarte. Trebuie să-ți spun asta: am avut mulți colegi, și cei mai mulți dintre  ei au fost oameni buni și foarte buni. Încă din rezidențiat, să știi, cine este putoare, este marginalizat. Cine vine acolo să facă treabă, face. Ai mult de învățat, ai gărzi, ai stress, n-ai timp de pierdut. Nu ai când să te hlizești cu vreuna nimerită pe-acolo. Dacă vrei să faci medicină, faci medicină.  

Poate se mai pierd unii pe drum, poate unii nu au ce le trebuie să facă asta. Am avut eu norocul ăsta, nu știu, că am cunoscut foarte puține ”uscături”. Chiar sunt puține. În general, oamenii care se cheamă doctori și care au grijă de oameni, sunt mișto. Uneori mi-e ciudă pentru că nu e drept față de ei să pui etichete.

- Mai ai ceva să transmiți fanilor tăi?

- Da. Sper să nu ne vedem niciodată….

VA URMA

Foto: Profimediaimages.ro
 

Viaţa bate vlogul - sez. 2, episodul 12: Daragiu, salvat de un cățel