Doctor pe Covid - episodul 5: Vânătoarea de vrăjitoare

Redacția Redacția

Actualizat 29. 5. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

”Doctor pe Covid” este o incursiune în viața unui medic român, care a fost detașat pe covid, la cerere. ”Eu de-asta m-am băgat aici. De-asta am făcut medicină. Vreau să salvez oameni din situații grave, să rezolv cazuri de nerezolvat. 

”Urăsc băile de la spital. Dacă mă super-incomodează ceva, astea sunt băile. Noroc că transpiri atât de mult în combinezon, încât dispare noțiunea de pipi. Ieri îmi venea să bag capul sub robinet, să-mi treacă apa aia prin mască. De la noi, tocmai a fost anunțată presa că nu avem pe nimeni din personal infectat. Ceea ce este corect, tehnic. Pentru că nu este nimeni testat. În provincie, sunt o grămadă infectați, dar nu se declară. Îmi spun colegii. Acum, dacă mă mint ei, te mint și eu”

- Cât mai ai?

- Azi, și gata. Urmează câteva zile de pauză, abia aștept! După, o iau de la capăt.

- Stai în izolare, cum ar veni...

- Da. Și te testează la final. Dacă n-ai nimic, înapoi pe Marte.

”Administrativ, este groaznic. Abia aștept să termin tura. Trebuie să băgăm suspecții într-un salon. Îți dai seama că ăia nu vor, e circ aici permanent. Pacienții sunt foarte ok, nu am avut grav până acum. După două-trei zile de tratament, deja se simt mai bine.

- Ce le dați?

- Plaquenil și Azitromicină

- Deci e bun rahatul ăla anti-malarie. Azitromicina ce este?

- Un antibiotic, care e și puțin anti-viral.

- Și funcționează?

- Mi-e greu să îți spun cât funcționează astea, sau cât e forma ușoară a bolii. Dar nu poți să nu le dai, că nu știi nimic sigur. 

”Eu cedez psihic și din cauza inepției de a-i băga pe toți la grămadă. Nu mai pot să-i rotesc, și stau să analizez care o avea și care nu. O prostie, îți dai seama. Dar asta e. La noi nu se testează încă, așteptăm rezultatele, care vin în 24 de ore. Și tot vin, la greu! Ni s-a zis să-i băgăm mai mulți în saloane, dar eu n-am văzut nimic scris. Eu le-am explicat variantele: Dacă vor să se externeze împotriva recomandărilor, nu pot să-i țin cu forța. Dacă nu respectă izolarea, e dosar penal. Sunt speriați. Le-am dat numărul meu personal să mă sune dacă e ceva. Că nu poți să-i ții, mai ales pe ăștia tineri. Nici eu, în locul lor, n-aș accepta să stau cu cineva suspect. Dacă se confirmă pozitiv, ok. Dar la suspecți durează, nici nu știu după câte teste e sigur, nici nu știm cât de bine merg testele. E ceva nou...

Pacienții sunt ok, sunt chiar drăguți. S-au mai calmat. Pe zi, ți-am spus, pe ăștia care vin îi scot în țarc, dar noapte e rău. Și noaptea vin cei mai mulți. Pe unii îi externez la cerere, le explic, ei aleg. Le pun mască, le dau numărul, îi trimit acasă. N-am ce să fac, nu pot să-i îmbolnăvesc unul de la celălalt.”

- Te descurci...

- Căcat.

”Nu poți să controlezi situația, nu suntem pușcărie. Unul a fugit. Ne-a sunat DSP-ul că l-a găsit poliția, și dacă vrem să ni-l aducă legat. Ceea ce mi se pare cam mult, totuși. Dacă omul a zis că nu vrea să stea și a semnat, cred că poate să stea acasă. Pur și simplu, aici nu poți să-l ții în condiții sigure. Avea două teste negative, dar era simptomatic. Trimis de la alt spital cu un CT (*tomografie computerizată) pe care se vedeau modificări semnificative. Plus insuficiență respiratorie. I-am băgat în salon, să nu mai umble brambura pe culoare. Saloanele astea sunt super-ok, cu baie proprie, sau cel mult o baie la două saloane, cu intrare separată șio distanță mare între ele.”

- Nu-i plăcea omului tapetul...

- Au toate condițiile, totul e nou la baie, și dacă au o problemă, ne sună și venim imediat. El nu voia să stea acolo, pur și simplu

- Și a sărit pe geam de la etaj!

- Era singur, și oricum, nu-i punem mai mulți, îi grupăm după teste. Nu e mult până jos, a coborât pe niște grilaje. Noi facem un triaj, obligatoriu. Zici că rezolvăm un tetris viu. Ăia cu un singur test, ăia cu două teste, nu e chiar așa...A fugit de nebun, pur și simplu. Și s-a dus acasă. La cerere, am externat, mai ales că ne facem o idee, nu suntem absurzi. Dacă există suspiciune mică, mulți sunt cu o simplă răceală, aduși de 112 direct la spital. Mai mult de anxietate...

- Tot cinci?

- Momentan șase, și încă douăzeci și trei internați cu suspiciune mare. Problema este că și o viroză mai rea îți dă febră, e și sezon și ei stau tot la suspecți, până vin două teste negative și fac CT.

”Lucrurile sunt destul de bine organizate, doar că cerința lor să stea singuri este imposibil de îndeplinit. Am tot vorbit cu ei și le-am explicat că nu-i punem chiar așa, la plezneală, ci în funcție de suspiciuni. Unii vor, alții nu. Așa că, cel puțin, eu le zic de la început condițiile de internare, că este posibil să mai stea cu cineva în salon. Ceea ce nu știu dacă e tocmai bine, dar este adevărul. Nu vreau să-i mint. Mă simt și prost, îți dai seama, și îi înțeleg și pe ei. Până la urmă, m-am înțeles omenește cu toți. De-aia le-am și lăsat numărul meu, să se simtă în siguranță. Mă refer la ăștia ”răciți...”

- Și te-a sunat vreunul?

- Da. M-a sunat una tânără să-mi mulțumească, să-mi spună că e mult mai bine...

- Bun!

- Da, ți-am zis că-mi bat capul, dacă-i țin pe băncuță să-i separ... Dar pentru protocoale nu știu cât e de bine. Asta este cel mai greu în medicină. Să respecți protocoale, dar să fie bine și pentru pacienți, să fie și protocolul ce trebuie. Complicat...

- E sistemul de la noi cum e, uite cifre în Coreea de Sud, uite în Germania...

- Să știi că nu este așa, vorbim cu colegi din Germania, e haos. Pe ăștia cu simptome ușoare, confirmați, îi trimit să se încuie în casă și punct. Să stea închiși, și dacă e rău, să sune la salvare. Nu e bine nicăieri, sunt prea mulți!

În marea Germanie, să știi că unii sunt disperați.

”Hai că s-a mai confirmat unul. Chiar unul la care am insistat să rămână internat, că voia să plece. Îl pusesem deja pe tratament, după ce am văzut CT-ul.”

VA URMA
 

Viața bate vlogul - sez. 2, episodul 10: Emanuel Cîrstea, salvatorul familiei la 12 ani!