Povestea tânarului clujean care a lasat preoția pentru ,,tigaie”. "Nu am simțit că l-am trădat pe Dumnezeu"

Redacția Redacția

Actualizat 29. 4. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Uneori se spune că ceea ce ne face fericiți cu adevărat este să ne urmăm visurile cu orice preț! Asta a făcut și Sandor, un tânăr clujean care a renunțat la parohie pentru pasiunea de a găti! Ce l-a determinat să facă o asemenea alegere?

Pasionat de gătit, a încercat întotdeauna să îmbine cele două lucruri, ca într-un final să aleagă meseria de Chef în cadrul unui restaurant din Cluj-Napoca. Șandor ne-a mărturisit că menirea lui în continuare este de a ajuta oameni. Așa că a deschis pe cont propriu un spațiu dedicat bucătarilor amatori, pentru care ține lecții de gătit, ca să îi sprijine să descopere bucuria și arta preparării mâncării. 

Am stat de vorbă chiar cu el, într-un interviu exclusiv pentru protv.ro 

1. Când ți-ai dat seama că nu vrei să mai fii preot?

Convingerea mea este că sunt preot și acuma, în același timp barista și Chef.

Vocația mea este de a ajuta oamenii spre o schimbare pozitivă în acceptarea vieții lor, cu bucurie și sinceritate. Și fac acest lucru ori cu ajutorul unei cafele savuroase, ori cu o mâncare delicioasă, sau printr-o discuție profundă. Important pentru mine este să fiu pentru și printre oameni, indiferent de statut și locație.

În teologia calvinistă avem un concept interesant, numit preoția universală sau preoția tuturor credincioșilor. Asta înseamnă un lucru foarte simplu: avem acces direct la Dumnezeu. Această cale directă este persoana lui Isus. Deci chiar dacă nu aș avea o diplomă în teologie, pot să înțeleg cuvântul Sfintei Scripturi și să transmit altora ceea ce am înțeles. Să nu credeți că acest concept este aplicat în întregime în biserica reformată, dar tare mi-ar plăcea să și trăim ceea ce credem. Biserica poate să fie și ar trebui să fie o oază pentru sufletele extenuate, epuizate. Mie îmi place tot ce este în mișcare (sunt un om de #movement) și sunt foarte iritat de tot ce este static și fără viață. 

Ei bine, nu vreau acuma să vă fac un mic discurs teologic. Dar sper că ați prins idea. Dacă nu ești preotul vieții tale, nu prea înțelegi esența creștinismului.

Vezi galeria foto, mai jos

2. A fost dificil să iei această decizie de a renunța la parohie, pentru gătit?

Fiecare schimbare în viața mea a fost precedată de frământări interioare. Primele două schimbări au fost inițiate de alții. După trei ani de preoție am fost invitat la Cluj la o organizație de tineret, Genezius să lucrez cu studenți, ca lider de tineret. După trei ani, un prieten mi-a propus să lansez o librărie-cafenea numită Koffer, tot din Cluj. Nu era ușor să accept aceste provocări. Trebuia să-mi remodelez viața și să-mi pun întrebarea: oare pot să răspund cu toată ființa mea la aceste chemări? Prima decizie pe care am luat-o fără o invitație anume, a fost să urmez un curs de bucătar. După terminarea cursului, am primit o oportunitatea de a lucra ca chef la restaurantul Bistro 1568. 

A fost mai dificil să mă transform dintr-un lider de tineret în barista-manager, decât din barista în chef. Dar cea mai grea decizie am luat-o la sfârșitul anului 2019, când am pornit o afacere individuală cu soția. Pentru prima dată, lucrez pentru mine însumi și nu pentru altcineva.

3. Ai întâlnit oameni care te-au judecat că ai renunțat la statutul de preot?

Da. Normal. Acest tip de oameni care mă judecă, m-au judecat la fiecare schimbare făcută: din preot în lider de tineret, sau din barista în chef. Îi înțeleg din tot sufletul meu. Câteodată e greu și pentru mine să țin pasul cu mine însumi...

Am realizat că acești oameni au un lucru în comun: ei nu înțeleg că ceea ce am ales până la urmă, ca pas următor, de fiecare dată era mult mai greu decât cel precedent.

4. Ai simțit vreodată că-l tradezi pe Dumnezeu pentru că ai facut această alegere?

Nu am simțit că L-am trădat cu această decizie. L-am trădat cu multe alte lucruri din păcate... De exemplu ca chef, am neglijat de multe ori familia și prietenii. Dar ceea ce îmi dă putere este că sunt convins că prietenia, relația mea cu Dumnezeu nu depinde de cariera mea.

Și acuma sunt membru într-o biserică reformată din Cluj cu toată familia. Suntem acolo în fiecare duminică – online perioada aceasta. E o biserică unde mă simt bine. Fac parte din grupul care organizează slujbele de duminică împreună cu preoții (avem doi preoți). Îi ajutăm pentru că ceea ce se întâmplă în biserică de la o săptămână la alta să nu fie one-man-show. Îmi place viața trăită în comunitate.

5. Ai avut vreun moment în care ai simțit că cedezi? Că nu știi ce să faci cu viața ta?

Simt acest lucru mai des decât gândiți. Sunt un caracter cu frământări și pandemia mi-a dat peste cap toate planurile. Acum iarăși nu știu ce o să fac cu viața mea. Încă nu văd și nici nu înțeleg în totalitate pagubele cauzate de pandemie în gastronomie. Sunt foarte motivat când văd ceva din viitor. Acum trebuie să-mi găsesc alte motivații.

6. Stiu că ai mers într-un pelerinaj, cum a fost experiența?

Pelerinajul El Camino a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite din viața mea. Abia aștept să crească puțin fii mei, și sper, cândva, între două pandemii, o să ajungem acolo cu toată familia. Nu numai natura a fost superbă, dar și experiența de a fi în drum cu o mulțime de oameni, care la rândul lor sunt în căutarea sensului vieții. De asemenea, prânzul luat împreună cu acești oameni, discuțiile purtate cu ei, toate aestea sunt experiențe de neuitat. Dar mai presus de toate a fost  liniștea, uneori pentru ore întregi, – un lucru foarte greu de realizat pentru mine, fiind un om foarte sociabil.

După pelerinaj și-a dat seama și că trebuie să facă acea schimbare – să deschidă librăria cafenea și să înceapă un nou proiect, care să îl ducă mai aproape de lumea culinară.

7. Cand a început pasiunea pentru gătit?

Acum patru ani ne-am uitat la un serial documentar: Chef’s Table. Primul episod văzut de mine era despre Massimo Bottiura. Pasiunea acestui om m-a inspirat. Încă nici nu am terminat serialul, când am început cursul de bucătar. Înainte de curs nu știam să gătesc decât o omletă. 

8. Cum ți-a venit ideea să deschizi o școală (daca am inteles bine) pentru cei care vor să învețe să gătească?

Am avut acasă experiența de a găti împreună cu fii mei și am constatat impactul puternic pe care îl are. Aceeași experiența am avut-o și cu musafirii noștri când am pregătit masa împreună. Oamenii, știind că sunt bucătar, mă întreabă despre tot feluri de secrete din bucătărie. Nu au timp să frecventeze o școală de bucătar, dar un workshop, unde se prepară mâncare, poate deveni un timp de calitate petrecut cu cei dragi

Deci afacerea mea nu e chiar o școală de bucătar. Nici nu aș putea să fac una. Dar lucrez acum la tranformarea unei încăperi într-un spațiu de food-workshop.

De asemenea, tânărul antreprenor a dat startul unui proiect foarte interesant numit Relaxarea-n bucate, cu Chef Sándor Berke, unde timp de 30 de zile se va promova câte o rețetă video. Mai multe detalii aici. 

9. Cum vă descurcați în plină pandemie?

În ceea ce privește viața de familie, cred că acum am ajuns la capătul răbdării. Fiul meu cel mic m-a întrebat: Tati, când se vindecă acest virus? Deja mi-e dor de oraș. Acum, în timpul carantinei ne-am mutat împreună cu familia cumnatului din mai multe considerente: ei locuiesc într-un apartament cu doi copii mici, și astfel ne ajutăm reciproc în organizarea home offce-ului. Așadar, zilele sunt foarte dinamice cu opt caractere diferite într-o încăpere. 

Cât despre afacerea pe care o am, sunt într-o perioadă de răzgândire și planning. 

Visul meu cel mai drag este să fac o întreagă mișcare #farmtotable în România. În timpul pandemiei cred că s-a accentuat problematica produselor importate și lipsa alimentelor produsă în țară. Proiectul meu Freedom Garden Transilvania (idee inspirată de community gardening) ar motiva oamenii să producă și să consume local și să producă legume-fructe nu numai pentru gospodării, dar și pentru restaurante.

10. Ce sfat ai pentru oamenii care vor să facă o schimbare în viața lor?

Mai întâi ar fi de folos să pună întrebarea: în ce sens vor o schimbare în viața lor? E important să cunoști motivațiile. De ce vrei ca viața ta să fie schimbată? Este o evadare din greutăți și necazuri? Sau motivația ta este de a crea ceva frumos și cu folos în viață? Motivația poate să fie negativă sau pozitivă. 

Urez tuturor un drum bun în acest pelerinaj sufletesc și, după aceea, în căutarea visurilor!