(P) Când este necesară implantarea unui defibrilator cardiac?

Redacția Redacția

Actualizat 16. 3. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Bolile cardiovasculare grave pot provoca deces prin producerea unui stop cardio-respirator. De aceea, uneori, implantarea unui defibrilator cardiac este singura soluție pentru pacienții cu boli cardiace severe.

Ce este un defibrilator cardiac?

Un defibrilator cardiac este un dispozitiv electronic din metal, de dimensiunile unei cutii de chibrit, care se implantează sub pielea de la nivelul pieptului. Acesta are conectate unul sau mai multe fire (sonde), care se atașează de inimă.

Defibrilatorul cardiac are în interior un mini computer și baterii. Durata de viață a acestui aparat poate ajunge până 20 de ani, în funcție de tipul acestuia.

Rolul defibrilatorului cardiac este de a monitoriza constant ritmul cardiac al pacientului, de a depista tulburările de ritm cardiac și de-al normaliza prin descărcarea unor șocuri electrice. În acest mod, aritmiile cardiace severe sunt ținute sub control, iar stopul cardio-respirator este evitat. Cu alte cuvinte, pacientul cu defibrilator cardiac dispune de asistență medicală constantă și imediată, în cazul în care afecțiunea devine periculoasă.

Sondele atașate de inimă au rolul de a transmite informații de la nivelul inimii pentru monitorizare, dar și de a trimite șocurile electrice de la defibrilator către inimă. Stimulatorul cardiac este un tip de defibrilator care are rolul de a trimite impulsuri electrice care să stimuleze activitate inimii, în cazul unui puls prea lent.

Când este necesară implantarea unui defibrilator cardiac

Implantarea unui defibrilator este recomandată pacienților care suferă de următoarele afecțiuni:

Tahicardie ventriculară – tulburare de ritm caracterizată de bătăi foarte rapide ale inimii, care apare în episoade de câteva secunde. Atunci când tahicardia ventriculară este mai prelungită, poate avansa către un stop cardio-respirator și deces.

Fibrilație ventriculară – tulburare de ritm caracterizată de bătăi rapide și haotice. Contracțiile sunt însă slabe și nu asigură o circulație sangvină corespunzătoare. În cazurile severe, fibrilația ventriculară poate fi fatală.

Infarct de miocard sau stop cardio-respirator suferit în trecut

Boli structurale ale inimii

Sarcoidoză cardiacă – boală caracterizată de apariția unor zone de inflamație.

Sindrom QT lung – tulburare de ritm cardiac caracterizată de bătăi foarte rapide care pot provoca leșin sau moarte.

Sindrom Brugada – tulburare de ritm foarte periculoasă, care provoacă bătăi rapide și neregulate ce cauzează palpitații, frisoane, leșin sau moarte prin stop cardiac.

Boala Chagas – parazitoză care apare în zonele tropicale și care poate avea drept manifestare mărirea în volum a ventriculilor (camerele inferioare ale inimii) sau insuficiența cardiacă.

Procedura de implantare

Implantarea unui defibrilator cardiac presupune o tehnică minim-invazivă, rapidă și cu recuperare ușoară. Pacientul rămâne treaz pe durata procedurii, deoarece intervenția se realizează cu anestezie locală. 

Procedura de implantare se efectuează prin realizarea unui buzunăraș la nivelul pieptului, sub clavicula stângă. Dispozitivul se montează în acest buzunăraș, iar apoi medicul va alege un vas de sânge prin care să introducă firele. Sondele sunt introduse prin vasul respectiv și avansate până la nivelul inimii, unde rămân fixate. Ulterior, se verifică funcționarea dispozitivului prin metode specifice. 

În unele cazuri, această metodă nu este posibilă, ceea ce impune intervenția chirurgicală. Aceasta presupune efectuarea unei incizii abdominale și montarea sondelor pe suprafața inimii, sub anestezie generală.

Durata procedurii minim-invazive este de 30-60 de minute, iar spitalizarea durează doar 6 ore. După procedură, pacientul trebuie să efectueze recuperare fizică și să revină la control regulat. Este important ca pacientul să se ferească de expunerea la câmpuri electromagnetice care ar putea afecta dispozitivul.

Așadar, un defibrilator cardiac implantabil poate face diferența dintre viață și moarte, în cazul pacienților cu unele boli cardiace grave.