Citeste mai mult despre:
Divertisment,
După aproape 7 zile de la startul în Yukon Arctic Ultra, maratonul de aproximativ 300 de mile care se desfăşoară în condiţii extreme în nordul Canadei, 21 dintre cei 23 de atleţi care au pornit în cursa de 300 de mile au renunţat pe traseu.
În cursă au mai rămas doar doi concurenţi: românul Tiberiu Uşeriu şi elveţianul Fabian Imfeld. Elveţianul, care a avut încă din a 2-a zi de concurs un avans constant faţă de Tibi, a reuşit să treacă linia de sosire primul, pe 6 februarie, în punctul numit Pelly Crossing, după 6 zile, 18 ore şi aproximativ 50 de minute. A fost urmat de Tibi, care, ulterior, la terminarea cursei, într-un apel telefonic dat unui prieten de la Tășulesa Social, proiectul în care este implicat, a mărturisit că:
„ Ce am făcut aici, nu se compară cu nimic. (...) M-a distrus. Emoțional m-a făcut praf! Praf și pulbere (...)
Din tonul avut de Tibi, se înțelegea însă că, deși era epuizat, era extrem de fericit. Mai târziu, a scris pe Facebook:
“Am ajuns la capăt, deși drumul ăsta părea la un moment dat fără capăt. Vă mulțumesc enorm pentru susținerea voastră. Fără gândurile voastre bune, jur că m-aș fi pierdut pe drum. Mulțumesc Tășuleasa și mulțumesc Via Transilvanica, drumul nostru, al tuturor, cel care m-a trimis aici în delegație, ca ambasador.
La ora asta, gândurile mele sunt puține și simple. Zic asa: Uneori, pare greu să te întorci și doar pentru că ai uitat undeva becul aprins. Să te întorci acolo unde ai suferit o traumă, e un pic și mai greu. Pozele astea două puse în paralel, spun povestea acestei aventuri. Sunt fericit că am îndreptat lucrurile.
Trag scurt o concluzie de încheiere, înainte de a mă prăbuși într-un somn adânc: Să nu uităm că visurile noastre, ale fiecăruia, fie ele mici sau mari, chiar contează. Fără idealuri, mă tem că am dispărea. Așadar, să nu renunțăm la ele orice ar fi. Vă mulțumesc, ne vedem acasă!”
La fel de emoționant este și mesajull postat de Tibi înainte de începerea cursei, pe 31 ianuarie:
„Un lucru îmi stă în gât ca un os de peşte şi anume “Lucrul început şi nedus la capăt”. Uneori în acest „nedus la capăt” apare fiindcă eşecul şi-a vârât coada în poveste. Ca mine, la Yukon Arctic de anul trecut când am îngheţat, fără măcar să-mi dau seama. Drept urmare, am fost scos automat din cursa pe care îmi propusesem să o duc la capăt. Şi am fost trimis la spital. M-am simţit cam ridicol, recunosc. Am venit acasă cu coada între picioare. Supărat pe mine, pe lume.
Mi-a trecut, dar n-am uitat. Ce e de fapt un eşec? Un profesor dur, care adoră să-ţi dea lecţii usturătoare, pe care le ţii minte toată viaţa. Un eşec nu e un capăt de drum. E parte dintr-un proces de învăţare. Dacă eşecul te încurcă în drumul tău spre glorie, poate că e timpul să înveţi ceva, să te smereşti mai mult. Mereu îmi repet asta când o dau de gard. Am venit aici la Yukon Arctic din nou. Sunt aproape de start, dar cu gândul la finiş. Va fi greu. Plec însă cu speranţa să duc la bun sfârşit ce am început. Am în minte o listă lungă de oameni dragi, susţinători, suporteri. Am în minte Via Transilvanica , poate cel mai frumos proiect în derulare în care suntem implicaţi noi toţi, cei de la Tăşuleasa.”
ASCULTĂ MAI JOS PRIMUL TELEFON PE CARE L-A DAT TIBI UȘERIU LA ÎNCHEIERA CURSEI TERIBILE:
PE PROTV PLUS PUTEȚI URMĂRI UN INTERVIU SPECIAL CU TIBI UȘERIU:
FOTO: FACEBOOK TIBI UȘERIU
INSTAGRAM TIBI UȘERIU