ß
Există o serie de tipuri de plăci derivate din lemn, iar cele mai populare sunt OSB-ul, PAL-ul, MDF-ul și placajul. Fiecare dintre acestea au o utilitate specifică, iar OSB (Oriented Stranded Board) este folosit mai ales pentru a realiza substructura pentru pardoseală, ca element de închidere a pereților exteriori și ca acoperișuri.
Un material considerat mai degrabă nou, OSB-ul a apărut în 1963, în SUA, și este fabricat prin așezarea pe mai multe straturi - 3 sau 5 - a unor așchii de lemn care provin, de regulă, de la bușteni de molid și pin. Straturile sunt așezate perpendicular, unul pe celălalt, iar materialul lemnos este impregnat cu adeziv și presat la cald.
Prin natura lemnului folosit, plăcile sunt foarte rezistente și, deci, foarte mult folosite în construcții. Cu timpul, metoda de fabricare a OSB-ului s-a adaptat nevoilor mediului în care este folosit, motiv pentru care el se împarte astăzi în 4 mari categorii: plăci neportante pentru mediul uscat (OSB1), plăci portante pentru mediul uscat (OSB2), plăci portante pentru mediul umed (OSB3) și plăci cu rezistență mare pentru mediul umed (OSB4).
Pregătirea prealabilă
Pentru a ne asigura că ne bucurăm de beneficiile OSB-ului este important să cunoaștem modificările pe care acesta la întâlnește după ce iese pe ușa fabricii. Astfel, odată produs, materialul are o umiditate relativ scăzută - de 5-6%.
Umiditatea sa va crește în primele zile, însă dacă este păstrat corect forma plăcii nu va fi modificată. Recomandarea producătorilor este ca materialul să fie folosit abia la circa 48 de ore după livrarea lui la locul șantierului. Plăcile trebuie depozitate în interior, cu scânduri mici de lemn care să lase un spațiu suficient între plăci pentru ventilare.
Astfel se obține maximul de randament al OSB-ului. Printre avantajele materialului se numără:
stabilitate dimensională;
o barieră bună în fața vaporilor de apă;
bune calități de etanșare;
rezistență mecanică mare;
rezistență la îndoire mai ales pe lungime;
rigiditate pe ambele direcții.
Trebuie spus că metoda de fabricare a plăcilor de OSB este inspirată de structura lemnului propriu-zis. Tocmai pentru că rezistența vine din lungimea fibrei, orientarea pe mai multe direcții a așchiilor de lemn oferă o durabilitate suplimentară față de alte tipuri de plăci.
Marginile OSB-ului
Alegerea plăcilor trebuie făcută și ținând cont de cum vrem să fie marginile lor. Acestea pot fi realizate cu nut și feder pe cele 4 laturi. În comparație cu plăcile cu margini drepte, cele din urmă pot fi montate mai ușor. Rostul de 2-3 mm lăsat de regulă între plăcile normale devine inutil când folosim OSB nut și feder, fiindcă rostul se obține automat prin tipul de frezare al plăcilor în fabrică.
Rezistență la ciuperci și insecte
Prin natura procesului de fabricație, plăcile OSB prezintă un grad înalt de rezistență la agresori precum ciupercile și insectele. Cu toate acestea, pentru a obține maximum din acest atribut, trebuie respectate criteriile de instalare: în spații ventilate, aerisite, încălzite și izolate corespunzător.
Finisaje direct pe placa de OSB
Una din temerile frecvent regăsite pe piața de construcții în ceea ce privește acest material este aplicarea soluțiilor de finisaj direct pe placă. Indiferent că este vorba despre tencuieli clasice, glet sau vopsea lavabilă, acestea pot fi aplicate fără nicio dificultate direct pe placa OSB. Important este ca plăcile să fie pregătite corespunzător înainte: să fie șlefuite, să li se aplice 2-3 straturi de primer înainte și să se verifice compatibilitatea materialului de finisaj cu lemnul.
OSB folosit pentru cofraj
Chiar dacă are o serie de calități pentru a putea fi folosit ca material principal în diverse spații atât din interiorul cât și din interiorul unei case, OSB-ul poate fi folosit și ca placă de cofraj. Pentru acest scop sunt recomandate OSB 3 sau OSB 4, având deci o grosime minimă de 20 de mm. În plus, în interiorul cofrajului placa este bine să fie dată cu un ulei concentrat decofrant, pentru ca mortarul să nu se lipească de lemn și să poată fi extrasă ușor.