Cristian Onețiu, pe care telespectatorii ProTV îl vor vedea în curând în rolul de investitor la „Imperiul Leilor”, unde va folosi toată experiența acumulată în 15 ani de antreprenoriat pentru cei mai curajoși și inspirați concurenți, spune că drumul său în acest domeniu nu a fost nici pe departe atât de ușor. Și tocmai de aceea, mărturisește că cel mai recunoscător este familiei sale, care l-a susținut necondiționat, în momente foarte dificile.
„Cel mai mândru sunt de familia mea și de faptul că am reușit să stăm împreună în momentele foarte dificile. De exemplu, cel mai greu a fost când am ratat a patru oară, profesional vorbind. În timp ce trebuia să construiesc Life Care și să fiu numai un zâmbet în fața clienților și distribuitorilor, eu trebuia să gestionez un faliment după urma căruia rămăsesem cu o datorie de 3 miliarde de lei (vechi). Singura soluție era să o iau din nou de la capăt, tot în antreprenoriat, pentru că și dacă m-aș fi angajat, nu mi-ar fi ajuns banii din salariu să plătesc. Ar fi trebuit să muncesc până la 60 de ani și tot nu plăteam. Însă din tot ce am creat în următorii doi ani de zile cu Life Care, am reușit să achit toate datoriile”, își amintește business mentorul Cristian Onețiu.
Rememorând și perioada adolescenței, Cristian spune că încă de atunci a avut decizii grele de luat, dar care l-au ajutat să se maturizeze și să devină independent financiar. Și, cum dintotdeauna a considerat că educația este foarte importantă, a făcut eforturi foarte mari să își împlinească visul, acela de a studia la Timișoara.
„Cînd a trebuit să merg la facultate, ai mei mi-au spus că nu au bani să fac facultatea în alt oraș. Și dacă vreau, pot studia la Reșița. Dar cum eu îmi doream foarte mult să mă duc la Timișoara, mi-am dat seama că trebuie să muncesc și să strâng bani. Toți prietenii mei erau la ștrand și la distracție vara, iar eu vindeam niște sisteme de vacuum pentru produsele alimentare. Mergeam acasă la oameni pe care nu-i știam, bătând din ușă în ușă, îmbrăcat la costum Cu banii câștigați am reușit să stau în Timișoara până m-am angajat. Atunci când s-a întâmplat acest lucru, mai aveam 20 de lei în buzunar. De altfel la interviu am fost foarte onest, când m-au întrebat de ce vreau să lucrez la ei. Le-am spus că
Vezi și: Cristian Onețiu – ”Dincolo de calcule, mai există ceva...”
Gallery