Lucian Viziru trăiește de aproape 7 ani în Germania, împreună cu soția sa și cu fiul lor, Mihai. Fostul actor de telenovele și component al formației Gaz pe Foc dezvăluie de ce viața sa e mai frumoasă departe de România.
În 2013 a luat decizia de a se despărți de România și de a începe o nouă viață în Germania. A lăsat în urmă celebritatea și a renunțat la statutul de vedetă a micului ecran. Acum e eroul familiei sale, pentru că a avut curajul să pornească totul de la zero într-o țară în care trebuie să iei lecții de dicție ca să-i poți învăța limba.
Lucian Viziru (43 de ani) e antrenor de tenis în țara adoptivă și s-ar întoarce la cariera de actor doar cu o condiție. „Mi-e dor să mai joc într-un film sau într-un episod din vreun serial, dar aș face asta doar dacă n-ar trebui să renunț la cariera de antrenor de tenis”, dezvăluie Viziru într-un interviu acordat PROTV.RO.
Fostul actor și cântăreț spune că și-a găsit echilibrul departe de România și că e fericit alături de soția sa, Ema, și de fiul lor de aproape 9 ani.
E vreo șansă ca Lucian Viziru să se întoarcă în România și la viața sa de dinainte?
„Nu, nu există nicio șansă și nici n-aș vrea să mă întorc la viața de dinainte. Acum sunt soț, tată și un om ceva mai responsabil și matur (zic io) decât eram acum 15, 20 de ani. Nu mi-ar plăcea să fiu din nou singur, fără Ema și Mihai.”
Ce ai câștigat tu, dar și familia ta, din această retragere? Cum e viața departe de țară și care sunt acum prioritățile?
„În primul rând, datorită jobului normal pe care îl am acum, starea mea de spirit este mai bună ca atunci când evoluam în showbiz. Germania nu prea te lasă să stai, așa că atmosfera în casă este una mult mai destinsă decât atunci când eram în România. Dacă părinții sunt mai bine, atunci și copilul va fi mai bine și asta este tot ceea ce contează. La Nemurirea sufletului om avea timp să ne gândim la bătrânețe... sper.
Aici în Germania am aproape în permanență ceva de făcut, ceea ce nu pot să spun că îmi convine, dar nici rău nu e.
Am învățat cum să repar un calorifer, cum să schimb o pedală la bicicletă, să schimb un far la mașină sau cum să repar un controller de PlayStation. Lucruri pe care nu le-aș fi făcut niciodată în România, că acolo dacă faci lucrurile astea ești fraier. Aici, cu cât faci mai multe cu atât ești mai șmecher. Mă duc din când în când la turnee de tenis, mă plimb cu fii-miu cu bicicletele (că de, aici există piste pentru bicicliști pe care, în mod paradoxal, nu parchează nimeni și nici nu te fugăresc câinii vagabonzi), am grijă să-mi îmbunătățesc în mod periodic licențele de antrenor de tenis și, nu în ultimul rând, merg cu Ema la cumpărături.
Prioritatea noastră numărul unu este, în mod evident, copilul și aici mă refer în special la educația lui. Probabil că n-o să știe prea curând ce înseamnă Gucci sau Armani, în schimb vorbește deja două limbi străine, știe să cânte la pian, joacă handbal, fotbal, tenis, șah și mai are puțin până să ma bată la FIFA (PlayStation), ceea ce e greu”, spune amuzat Lucian.
Citește și: Augustin Viziru, despre relația sa cu Lucian Viziru: „Dacă cineva zice ceva rău de fratele meu...”
@lucianmihai2020 Trifft er das Hütchen? #tennis #trick #trickshots #sport #tennisplayer #t #fyp #foru
♬ Dance Monkey - Tones and I
Care au fost rațiunile pentru care ai decis să o iei de la zero, alături de familie, într-un loc complet nou?
„Acum nu m-aș întoarce în România, dar nici nu exclud această variantă pe viitor. În România realizasem aproape tot ceea ce-mi dorisem, iar să joc în telenovele, în filme sau să cânt muzică Pop nu mai erau provocări pentru mine, iar mie îmi plac provocările. Și pentru că mi-era dor de tenis, am hotărât să încep o carieră în care să nu trebuiască să mai depind de nimeni altcineva decât de mine însumi și de ceea ce pot să fac eu pe teren, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Vorbesc foarte bine limba germană, în Germania se câștigă destul de bine din tenis, așa că n-am stat prea mult pe gânduri.”
Cum au fost sărbătorile în acest an? În Germania? Ce a lipsit, față de alți ani?
„În 2019 sărbătorile a fost destul de liniștite, Am făcut toți trei sarmale, ne-am uitat la posturi de televiziune românești, am băut pălincă (râde), doar noi adulții, nu și copilul, a venit mama soacră în vizită și cam atât. În trecut, familia era mai numeroasă, dar asta este. Încercăm să ne bucurăm de ceea ce avem.”
Știm că ai făcut din pasiunea pentru tenis un mod de viață acum. Pe cine și pentru ce îi antrenezi?
„Antrenez copii și adulți care joacă tenis de plăcere, dar și de performanță. În total, am în jur de 100 de elevi.”
Mai cânți? Chiar și așa, doar pentru tine…
„Mai fac karaoke cu fiul meu Mihai, cânt în mașină pe negative sau la petreceri private unde mă roagă prietenii să cânt. Au aflat cu toții ce făceam în România, deși nu prea îmi doream treaba asta. Cel mai dor îmi este de orele petrecute cu bandul în sala de repetiții, dar mai frumos e la turnee de tenis”, spune Lucian Viziru.
Cât de grea/ușoară a fost adaptarea la viața de acolo pentru fiecare dintre voi? Cât de greu i-a fost lui Mihai?
„Deși vorbesc foarte bine limba, trebuie să recunosc că mi-a fost destul de greu să mă adaptez la modul de viață riguros al nemților. Sortarea gunoaielor, parcatul și condusul regulamentar al mașinii, zecile de scrisori la care trebuie să răspunzi și multe altele ne-au dat bătăi de cap, mie și soției mele, la început.
Ema Viziru și Mihai Viziru. Fiul lui Lucian joacă și el tenis. FOTO: Facebook
Lui Mihai i-a fost cel mai ușor. El și-a făcut cel mai repede prieteni, așa cum este și normal să fie. Nici mie nu mi-a fost greu pentru, că îi am pe colegii mei de echipă de la club cu care mai beau o bere din când în când, după antrenamente sau meciuri. Ema și-a făcut și ea repede prieteni. Pe lângă asta, avem și familii de români cu care ne întâlnim din când în când și care ne-au facut acomodarea mai ușoară.”
Cât de des îi vezi pe Augustin și pe cei rămași în România? Mai vii în țară, din când în când?
„Cu Augustin vorbesc destul de des pe net, mama a fost câteva luni în vizită la noi, iar prin țară n-am mai trecut de când am plecat”.
Lucian Viziru și-a făcut debutul actoricesc în telenovela Numai Iubirea, la Acasă TV. Deși a apărut puțin în serial, a convins. În 2006 a fost distribuit în telenovela Iubire ca în filme, unde a interpretat rolul personajului principal masculin. Au urmat Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), ultima considerată cea mai de succes telenovelă românească.
Însă, înainte de a fi actor și de a cocheta cu muzica a jucat tenis, sport pe care îl practică și acum la nivel înalt. În 1993 a câștigat Campionatele Mondiale Școlare „World Scholar Athlet Games” din SUA, la dublu, iar în 1995 a fost vicecampion național la tenis. Un an mai târziu a câștigat primul turneu internațional ITF pentru juniori, la dublu.
În februarie 2017 a reușit să obțină primul său trofeu ITF la seniori, la vârsta de 40 de ani.
Fotografii: Lucian Viziru Facebook
Vezi și VIDEO:
Gallery