Fortul 13 Jilava, unde a fost întemnițat Corneliu Coposu, va fi transformat în muzeu

Redacția Redacția

Actualizat 29. 11. 2019

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Mărturie a Gulagului Românesc din perioada comunistă, dar și a opresiunilor politice de dinainte de epoca Gheorghiu-Dej – Ceaușescu, Fortul 13 Jilava primește o șansă de reabilitare.

Fortul 13 Jilava a fost construit în perioada 1866-1893. Din 1907, clădirea a fost folosită ca temniţă pentru țăranii arestați în timpul Răscoalei. Ulterior, a devenit loc de tranzit pentru majoritatea deținuților politici, care erau găzduiți aici înainte de transferul de la un penitenciar la altul sau între procese.

Peste un milion de deținuți au trecut pragul închisorii terorii, printre ei și Corneliu Coposu, monseniorul Vladimir Ghika, mitropolitul Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În prezent, Fortul 13 Jilava este monument istoric, transformat în memorial.  Se poate vizita, dar cu restricții. Pentru că se trece prin curtea penitenciarului, accesul se face greoi:  control la poartă, buletine și telefoane lăsate la intrare. 

Fosta închisoare a terorii are nevoie de reabilitare și consolidare. Administrația Națională a Penitenciarelor și-a dat acordul de principiu pentru ca Fortul 13 să treacă la Consiliul Județean Ilfov în vederea restaurării și transformării în muzeu.  Demersul a fost aprobat ieri, în ședința Consiliului Județean Ilfov. Decizia finală o va lua Guvernul.

„Muzeul Fortul 13 va putea fi realizat cu bani europeni, în ideea conservării patrimoniului, a valorificării potențialului istoric și va fi destinat turismului”, spun reprezentanții Consiliului Județean Ilfov.

Cum era viața în penitenciar

Ziua în penitenciar începea la 5.00 și se termina la ora 22.00. În acest interval, deținuții nu aveau voie să se întindă pe pat și nici măcar să se sprijine de perete. Într-o încăpere, în mod normal, intrau 50-60 de oamenii, care dormeau în paturi suprapuse. Uneori, erau închesuiți chiar și câte 200 într-o celulă. Cine n-avea loc în pat, dormea pe jos, pe cimentul rece. Temnița a fost săpată în pământ, la 10 metri adâncime, iar umezeala se simțea peste tot.

Fortul 13 era locul unde deținuții cunoșteau teroarea, violența, umilința și foamea.  Unii n-au mai ieșit niciodată. Au murit din cauza condițiilor dure sau au fost executați.

Din 1970 câteva celule au fost dezafectate, iar celelalte au fost păstrate pentru ocazii precum evenimentele din decembrie 1989. Protestatarii din Piața Revoluției au fost fost reținuți și trimiși la Fortul 13.

Sursa foto: AICI