De 23 de ani, sotia lui Nelu Ploiesteanu nu se dezlipeste de copilul bolnav

Redacția Redacția

Actualizat 1. 1. 1970

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

\"Legea lautarului e sa ii faca pe altii sa se bucure, chiar daca sufletul lui plange.\" Aceasta a fost deviza in viata a lui Nelu Ploiesteanu, un om deosebit care a facut cinste meseriei sale si a ramas cinstit si bun in tot ce a facut.

La fel ca si Nelu Ploiesteanu a fost toata viata si sotia sa, Elena, care si-a dedicat douazeci si trei de ani ingrijirii baiatului bolnav de tetrapareza spastica.

“Cand iubesti pe cineva, nu ti-e greu niciodata. Poate asa a fost de la Dumnezeu. Asa a fost soarta mea si a lui… e o cruce si trebuie sa o ducem! Ma rog tot timpul. In fiecare seara. Si am spus: Doamne, iarta-ma daca am gresit cu ceva, daca am pacate, iarta-mi, Doamne, pacatele. Dar fa o minune pentru Mihaita.” Asa vorbeste, impacata cu viata si cu sine, Elena Ploiesteanu, o femeie puternica, o femeie adevarata, care nu s-a plecat in fata destinului.

Baiatul ei, Mihaita, are encefalopatie si tetrapareza spastica si este complet imobilizat la pat. Nu poate sa vorbeasca, nu intelege lumea din jur si nu se poate face inteles decat de mama lui.

Elena este singurul om de pe pamant care il pricepe si care stie daca baiatul ei vrea sa se odihneasca, vrea sa asculte muzica, daca se simte rau fizic sau daca ii e bine. Nelu Ploiesteanu  spune ca “pe mine nu ma simte cand vin seara, dar daca Mihaita s-a miscat un pic imediat se trezeste.” Ca sa fie sigura ca baiatul ei este bine, Elena nu a mai plecat niciodata, nicaieri, fara el, de cand acesta s-a nascut.

Elena i-a fost lui Mihaita mama, asistenta medicala si inger pazitor. Si cu toate ca a trecut prin multe, a refuzat sa planga: “daca vor sa-mi planga altii de mila, n-au decat pentru ca eu una, singura, nu-mi plang!"