Adrian Văncică, despre rolul din ”Cadou de Crăciun”: ”Este inspirat din viața mea”

Redacția Redacția

Actualizat 12. 3. 2019

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Actorul Adrian Văncică este protagonistul comediei negre ”Cadou de Crăciun” care, la ora actuală, este marele câștigător al celui mai important festival de scurt metraj din lume, Clermont Ferrand, și continuă să fie recompensat cu cele mai prestiogioase premii. 

În regia lui Bogdan Mureșanu, scurt-metrajul ”Cadou de Crăciun” îi are în rolurile principale pe Adrian Văncică, Ioana Flora și copilul Luca Toma. Acțiunea filmului se petrece în seara de 20 decembrie a anului 1989. Drama se declanșează atunci când părinții unui băiețel descoperă că fiul lor a pus la poștă o scrisoare către Moș Gerilă, în care spunea că singura dorință a tatălui său este să moară dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

Adrian, filmul în care joci tocmai a luat Marele premiu la Festivalul internațional de scurt metraje de la Clermont-Ferrand, Franța…

Da, este un film făcut acum doi ani care are o traiectorie foarte interesantă, pur și simplu uimitoare. De pildă, ieri, la Tampere, în Finlanda, un festival foarte tare, a mai luat trei premii: Premiul Publicului, Marele Premiu și propunerea festivalului pentru Premiile Academiei Europene de Film. 

Unde vom putea să vedem filmul?

Filmul, fiind pe val, trebuie să-și mai facă un circuit pe la diverse festivaluri. Partener oficial, pentru că sunt folosite niște imagini de la Revoluție, este TVR, care îl va difuza de Crăciun 10 ani de zile de acum încolo. Dar va fi difuzat în multe alte locuri. În curând, o să fie o proiecție la Muzeul Țăranului Român. O să fie o vizionare spre sfârșitul lumii și la Humanitas - venim cu echipa, cu Radu Paraschivescu, cu regizorul, o să fim eu și Ioana Flora, o să vorbim cu publicul. 

Cum te-ai pregătit pentru acest personaj? Care au fost sursele tale de inspirație? 

Viața mea.  Adică nu chiar atât de violent ca personajul, dar fricile alea pe care le trăiește tatăl în film, adică eu, le-a trait și tata. Adică, astea cu ascultat Europa Liberă, să nu vorbești cu nimeni ce auzi în casă, în general, să nu vorbești nimic! Aveai un borcan de zacuscă în plus, nu știai cum să faci să nu știe nimeni. Teroarea asta…

A fost o incursiune în trecut... 

Am împrumutat elemente de la mine, pentru că eu le-am trait, le-am experimentat pe pielea mea, cum era faptul că ajungeai acasă și, de frig, îți puneai ciorapi de lână. Că așa era! Bine, la noi, era mai rău, că stăteam la etajul patru, undeva, pe colț, și neavând căldură, ne făcuse mama niște halate de molton. Și toți zici că eram la spital. Mama se și pricepea la croitorie și făcea chestia asta. Știu bine lucrurile alea. 

Eu mi-am făcut temele la lampă. Era frig, era întuneric. Ce să zic? Că așteptam ca nebunu' singurul desen animat de zece minute, duminica, de la ora 13.00, și acuma nu știu cum să fac să-i scot pe copiii mei din tablete și din cele un milion de canale de desene? 

Ce este mai dificil să faci: dramă sau comedie?

Categoric, comedie! Comedia e mai grea… știi vorba aia: ”comedie, farmacie”. Dacă pui prea puțin, nu-și face efectul, dacă pui prea mult, e otravă. Trebuie să pui cât trebuie, de asta este complicat. Nu zic că dramă poate oricine! Dar, dacă iei mari exemple de-a lungul timpului… cum ar fi Jim Carrey. Face comedie, știe să facă și drama. Și a demonstrat-o. Marii actori de dramă, când încearcă ei să fie comici, s-a terminat… să nu dăm nume! Comedia nu este pentru oricine. 

Ai actori de la Hollywood care îți plac, pe care îi admiri?

Ooo, sunt foarte mulți și de la fiecare îmi place câte ceva. Când ești actor, te întreabă lumea: ”Dar ce model ai?”. Nu știu cât de bună este întrebarea, pentru că, dacă ești un actor bun, iei câteva ceva de la fiecare. De la Marlon Brando – tăcerea, de la De Niro – cum se uită, de la Al Pacino – cum ascultă și așa mai departe….

În film, ai rolul unui tată ca pe vremuri, agresiv… Ce fel de tată ești tu?

 Nu, eu nu aș scoate niciodată cureaua la copiii mei așa, cum face personajul din film. Dacă ajungi să scoți cureaua ca ultim argument, mai bine pleci de acasă, du-te la pește, aruncă-te în apa înghețată, revino-ți puțin și după aceea vorbești. Bineînțeles că am avut și eu momentele mele în care mi-am pierdut echilibrul acesta, dar nu am fost niciodată singur, ci cu nevastă-mea. Și i-am spus: ”Preia tu!”. Niciodată nu vorbesc cu cei mici când sunt supărat, nervos, nici nu negociez nimic în situațiile astea. Te prinde întors copilul și zice: ”Tati, vreau și eu niște ciocolată”. Și tu știi că a mai mâncat și că nu e bine și nu ai chef să-i explici. Decât să fii brutal și să spui ”Nu”, mai bine o pui pe soție: ”Ia treci și explică-i!”. N-aș vrea să fiu un astfel de tată. Și nu cred că sunt. 

Care este, pentru un actor, complimentul suprem? 

Nu este neapărat vorba de complimentul suprem. Situația a fost de așa natură încât mi-a plăcut foarte mult. S-a întâmplat ceva la care nu am știut cum să reacționez. Eram odată pe stradă și un nene în vârstă m-a oprit și, fără să-mi dau seama, că m-a luat prin surprindere, mi-a luat mâna și mi-a pupat-o și mi-a mulțumit! Am rămas fără cuvinte. Altă dată… eram într-un club, era multă lume, eram gașcă mare și, la un moment dat, na, m-am dus la baie. La băieți, sunt niște pisoare… cum stăteam acolo, a venit un alt băiat, evident, cu aceeași treabă, s-a pus în dreapta mea – era troscănit rău de tot – a început treaba, după care s-a uitat la mine și a început să râdă, zicându-mi: ”Și zeii se pișă, nu-i așa?”. 

La ce filme și seriale se uită un actor?

Mamă, fix acum, sunt în perioadă în care vizionez ”Norsemen”, un serial în care găselnița este extraordinară! E un serial cu vikingi, acțiunea are loc pe la 700 și ceva, în care oamenii de atunci au problemele noastre de azi. E bun rău de tot. Ca, altfel, nu știu, mi-au plăcut  multe: ”The Office” este unul dintre serialele care mi-au plăcut mult de tot. Eu sunt, de altfel, un consumator înrăit. Îmi plac de la ”Breaking Bad” și ”Prison Break” de acum 100 de ani până la ceea ce se întâmplă acum. 

În final, un mesaj pentru telespectatorii. De ce să vizioneze acest film, ”Cadou de Crăciun”? 

De ce să-l vadă? Pentru că este un trecut care e posibil în viitor și ar trebui să facem orice să nu se întoarcă. Știi, e ca-n modă: te trezești, naibii, că de mâine se poartă iar pantalonii evazați, te trezești, naibii, că de mâine nu mai ai voie să vorbești! Nu trebuie să ajungem la asta!