EXCLUSIV: Dan Bălan: "Lasă, să mă doară! Aşa s-ar numi filmul după viaţa mea!"

Redacția Redacția

Actualizat 4. 3. 2019

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

I s-a spus, atunci când a avut curajul să viseze la celebritate la nivel internaţional: “Dane, mai crezi în poveşti cu zâne?” 

Luni mai târziu, datorită piesei “Dragostea din tei”, la doar 24 de ani, Dan trăia proverbialul “vis american”, dar şi “visul japonez/canadian/francez etc”. Piesa era în topuri peste tot: japonezii cântau în română, francezii, canadienii şi americanii fredonau “numa, numa” şi radiouri din toată lumea difuzau melodia în heavy-rotation. 

16 ani mai târziu, Dan Bălan e un cântăreţ, compozitor şi producător de renume internaţional, aşa cum şi-a dorit. De puţin timp e unul din antrenorii de la “Vocea Ucrainei”, iar momente din emisiune, precum duetul alături de Katerina Begu, au devenit virale, cu milioane de vizualizări. Iar numele Dan Bălan e cel mai căutat pe Google în Ucraina, în condiţiile în care ţara se află în campanie electorală, iar următorii doi după el sunt candidaţii principali la preşedinţie. 

Pentru că îi e dor de România, pentru că vrea să revină şi pentru că, de fapt, cu o parte din suflet, nu a plecat niciodată de aici, are un mesaj pentru români şi a acordat, pentru noi, poate unul din cele mai sincere interviuri.  

Cum te simţi în postura de antrenor la Vocea Ucrainei?

Nu am participat la niciun show de genul acesta altfel decât ca invitat. E o experienţă unică, la început era destul de ciudat, până când am înţeles care ar fi rolul meu în această emisiune. Am vrut să găsesc  un fel de dramaturgie a mea, dacă vrei, în acest grup de patru antrenori. Prima jumătate de zi la filmări a fost ciudat, apoi am înţeles ce am de făcut. Care e rolul meu? (râde) Uitaţi-vă şi o să vedeţi!

Dar dacă vorbim de rolul tău în emisiune, mai discutăm de autenticitate? Cât rămâi autentic şi cât joci un rol?

Eu sunt autentic 100%. Dar la “ Vocea Ucrainei” e ca in viaţă: nu suntem la fel în fiecare context. Eu întotdeauna am încercat să îmi găsesc în mine mai multe “euri”.  Eu pot sa fiu foarte romantic, de exemplu cu o femeie, sau pot sa fiu foarte energic pe scenă. Dacă sunt într-un context care îmi permite, sunt romantic, dacă sunt într-un context care îmi solicită partea energică, o piesă energică de pildă, ma folosesc de acea parte din mine. Eu nu JOC niciodată un rol, în sensul de teatru, caut acea parte în mine. De aceea la mine nu merg chestii de genul “fă aşa sau aşa”, am nevoie să găsesc ceva autentic în interiorul meu, ceva care să se potrivească şi cu mine şi contextului. La “Vocea Ucrainei” am găsit alături de mine o femeie frumoasă şi cumva am simţit că era normal să flirtez cu ea. 

Ce te provoacă cel mai tare la acest rol de antrenor?

Una din provocări e să legi o comunicare între noi, antrenorii, patru oameni care până atunci nu au avut mare legătură. Era nevoie să se lege o comunicare în aşa fel încât să fie interesant ce se întâmplă acolo. În plus, ei au o lege cu limba ucraineană, care trebuie să fie 70 de procente; cele 30 de procente rămase le folosesc în rusă pentru mine, dar între ei comunică în ucraineană  şi nu înţeleg aproape nimic şi e complicat pentru mine. La fel, cu concurenţii, în primele două zile, ei vorbeau doar în ucraineană , dar mie mi se traducea şi era complicat că avea întârziere traducerea. Şi până să reacţionez eu, vorbea alt antrenor. La un moment dat, am spus să nu îmi mai traducă şi am ales să reacţionez mai mult intuitiv. Chiar dacă nu vorbesc limba, îmi dădeam seama după intonaţie şi după unele cuvinte asemănătoare.

Tu pari foarte stăpân pe tine în toate situaţiile, inclusiv în aceasta, care e foarte complexă, mai ai vreodată emoţii?

Emoţiile vin din frică. În funcţie de câte frici ai, atât de puternice sunt şi emoţiile în diferite momente ale vieţii; dacă ai multe frici, o sa fii provocat sa ai emoţii pe care nu le poţi controla şi care se transformă in mânie. Deci totul începe de la frică. Acum cinci ani aveam mai multe emoţii, nivelul de frică era foarte ridicat şi controlam mai puţin anumite trăiri. Am lucrat cu mine şi asta s-a schimbat. Ştii cum e, fiecare îşi găseşte singur stilul de luptă cu frica. Primul lucru e să îţi dai seama că frica e duşmanul tău şi de fiecare dată când acest duşman iese şi îţi dictează unele chestii, să îţi dai seama de asta. Apoi, fiecare isi găseste stilul de a lupta cu frica, eu l-am găsit pe al meu şi probabil acum simt frica mai puţin. 

Ai o piesă care se cheamă "Freedom" şi care chiar inspiră liberatate.Tu cand te simţi cu adevărat liber?

Răspunsul se leagă tot de ce am zis în privinţa fricii. Cu cât mai puţină frică avem, ne bucurăm de cu atât mai multă libertate. De exemplu, dacă eşti cu oameni în care ai încredere, care te ştiu de mult timp, sigur o să simţi mai puţină frică decât atunci când ieşi la un party cu oameni pe care nu îi ştii, dar cu care vrei să ai anumite conexiuni. În a doua situaţie, nivelul de frică va creşte şi cel de libertate o să scadă. Sau, dacă eşti de exemplu în natură şi eşti singur, nu e nimeni în jurul tău, probabil simţi că nivelul de libertate e la maximum.

Dacă ai fi concurent la Vocea Ucrainei şi ai fi pus în situaţia de a merge mai departe cu un antrenor, ai alege pe cineva ca tine sau pe unul din colegii tăi? Practic, te-ai alege pe tine şi, dacă da, de ce?

Sigur că pe mine (râde). Dacă aş analiza şi aş spune de ce m-aş alege însă, ar suna arogant. (râde)

Ce ai simţit când ai realizat că una din concurente, Katarina, îţi cântă piesa în altă versiune? 

Sincer, am sesizat că e piesa mea, apoi m-am concentrat imediat pe ce era important la momentul respectiv: gândirea mea era pe analiză critică şi dură a tehnicii vocale şi a capacităţii concurentului de a comunica şi de a stârni un sentiment. Cum se spune în engleză, eram atent dacă are "feeling". Ştiam că dacă urma să vină în echipa mea, puteam să o ajut cu a doua parte, aşa că foarte importantă era tehnica vocală. Oricum, mă gândeam şi speram că, dacă tot cântă piesa mea, urma să ma aleagă pe mine. (râde) 

Până la urmă, ce reprezintă "Dragostea din tei pentru tine"?

E unul din momentele importante din viaţa mea. A fost un fenomen. Faptul că atâţia oameni au cântat în română a fost extraordinar. Oamenii nu stiau cum suna limba română. Când a apărut, se întrebau în ce limbă se cântă. Apoi atâţia oameni au cântat în română, s-a aflat de fapt în toată lumea cum sună, iar pentru mine aceasta e o mare mândrie.

Spune-mi, cum vrei tu să fie văzut Dan Bălan de ceilalţi? 

Dacă era cu cinci ani în urmă, îţi răspundeam la întrebarea asta. Acum ţi-as spune că nu mai pun atâta valoare pe cum sunt văzut. Eram foarte mult concentrat pe cum vreau eu să fiu vazut. Asta era tot legat de frică, îmi era de exemplu frică să nu dezamăgesc. Acum contează cum ma simt eu şi cum pot să fiu eu cel real. Dacă asta nu o sa îi placă cuiva, asta e. 

Dar dacă ai alege trei cuvinte care să te caracterizeze, aşa cum te cunoşti tu?

Uite o întrebare la care îmi e greu să răspund, de mult timp nu m-am mai confruntat cu asta. (râde) Aş putea să zic nişte chestii, dar vreau să fiu sincer, aşa că o sa îti spun exact ce simt:  acum eu sunt într-un stadiu de formare şi ma cunosc pe mine tot mai mult. Aşa că în acest stadiu, e o întrebare destul de adâncă, la care sper să pot să îţi răspund în curând. 

E ceva ce ţi-ai dorit să realizezi şi încă nu ai făcut, dar e pe listă?

O sumedenie de lucruri, am planuri foarte multe. Imi doresc foarte mult să revin în România de exemplu.

Dacă tot vorbesc despre tine, multe din piesele tale ar putea fi coloană sonoră la un film despre Dan Bălan. Cum ai numi tu acel film?

Da, mi-ai dat de gândit….Primul titlu care îmi vine în cap e “Las’ să mă doală”. "Lasă să ma doară!" Eu aşa spuneam când eram mic. Daca mi se zicea "Dan, nu fugi încolo, că sunt greutaţi şi o sa cazi şi o sa te doară", răspundeam: “lasă, să ma doală.” Lasă, să mă doară! Sunt multe situaţii în viaţă când spun şi acum la fel! Lasă, să ma doară! Dacă eu vreau sa fac asta, eu fac asta. 

E acesta un fir rosu al vieţii tale?

Da, eu asa trăiesc, sunt dispus să trec prin provocări, prin greutăţi. Îmi pun multe ţeluri complicate, dar cred în ele şi merg mai departe, chiar dacă ştiu că o sa fie complicat şi greu. 

Ai avut mereu încrederea asta în tine sau s-a construit în timp?

Am avut mereu încredere, nu stiu sincer de unde. Am zis mereu unde vreau să ajung. In 1999 spuneam că vreau la MTV, era etalonul numarul 1 şi asta spuneam , că vreau la MTV. Toata lumea râdea de mine. Când am zis la casele de discuri din România si spuneam că piesa are potenţial afară şi mi se zicea, “Dan, tu crezi în poveşti cu zâne?” Apoi “Dragostea din tei” a ajuns in topuri afară şi toată lumea în România credea în poveşti cu zâne.  

Dacă nu făceai muzică, ce alegeai?

Probabil că eram jurist. Studiam Drept Internaţional şi tata îmi spunea să mă ocup şi de şcoală şi de muzică. Eu i-am cerut trei ani şi dacă nu îmi ieşea nimic în muzică, mă întorceam la Drept. Măcar aveam liniştea că am încercat. Dar eu credeam real în asta.În plus, părinţii au fost primii care m-au încurajat. Pe la zece ani le spuneau oaspeţilor

Urmează o întrebare clişeu, dar dacă nu o formulez, mă omoară fanele: cum arată femeia care e FEMEIE pentru tine?

Femeia pentru mine trebuie să fie în primul rând feminină, să aibă o energie feminină. Dacă are o energie masculină, nu mă atrage în niciun fel. Pe mine mă atrage femeia foarte feminină şi foarte înţeleaptă, cu o înţelepciune adâncă. În rest, chestiile fizice, astea nu pot să le zic, poate fi orice. Dacă o femeie e lider într-o companie, e director de exemplu, eu cred că asta vine dintr-o energie masculină şi nu mă atrage. Respect asta, nu spun că e bine sau rău, dar nu mă simt atras. Mă atrage în schimb o femeie care se bucură de viaţă, îşi încurajează bărbatul ei, are grijă de copiii ei, ştie ce şi când să spună, e inteleaptă cu bărbatul ei, cu oamenii din jur, ştie să ii încurajeze, să ii motiveze prin modul în care este ea, prin modul în care gândeşte. 

În încheiere, după ani de absenţă din România, ai un mesaj pentru români?

Da, vreau să ştie că nu am uitat şi am vrut mereu să ma întorc, să fiu activ şi acolo. Sper sincer să se întâmple asta anul acesta. Plus că vreau să transform duetul alături de Katarina într-o piesă de sine stătătoare pe care vrem să o lansăm curând.

Dacă vrei, poţi revedea şi momente speciale de la "Vocea României" pe PRO TV PLUS: