Adevărul despre Electric Castle. Detalii din culisele unuia dintre cele mai iubite festivaluri de la noi

Redacția Redacția

Actualizat 6. 2. 2019

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Poate că până acum nu ai fost, dar ai auzit cu siguranță de el. Electric Castle, festivalul de cinci zile care are loc în fiecare vară la Castelul Bánffy din Bonțida. Am stat de vorbă cu Andi Vanca, Head of Communications la Electric Castle și am aflat detalii din culisele unuia dintre cele mai iubite festivaluri de la noi.

Cum fac line-up-ul, în cât timp reușesc să construiască în mijlocului unui câmp un oraș mai mare decât Sighișoara care trăiește anual doar cinci zile și câte ore doarme în timp ce se desfășoară festivalul? Aflați de la Andi în interviul acordat în exclusivitate pentru PRO TV.

Ce v-ați propus în urmă cu 7 ani, atunci când ați organizat prima ediție a festivalului Electric Castle și cum vedeți lucrurile acum?

Ne-am propus să avem un festival care să ofere o experiență completă, care îmbină muzica și activitățile, pe scurt, ne-am dorit să facem un festival așa cum ne imaginam noi. Electric Castle a crescut organic de la ediție la ediție, în fiecare an am reușit să adăugăm scene, activități, să îmbunătățim felul în care arată și serviciile pe care le oferim oamenilor. Am ajuns în punctul în care credem că Electric Castle este ca o vacanță pe care o pot avea oamenii în fiecare vară, la un castel din Transilvania. 

Între timp, Electric Castle a devenit un adevărat fenomen cultural și social, cu impact foarte mare nu numai asupra zonei respective, ci și la nivel national și international. Care credeți că sunt lucrurile care v-au adus aici?

Cred că sunt mai multe, implicarea în comunitate fiind unul dintre ele. Pe lângă investițiile pe care le-am făcut în castel și în promovarea lui, mai sunt o mulțime la nivelul comunității, cum ar fi remobilarea școlii, refacerea terenului de sport, îngrijirea parcului din jurul castelului. În plus, atât în timpul festivalului, cât și în timpul anului, o mulțime din oamenii din Bonțida sunt angajați la festival. 

Line-up-ul este, de asemenea, foarte important. Avem un line-up foarte variat tocmai pentru a le oferi oamenilor posibilitatea de a descoperi tot felul de artiști. Avem foarte multe exemple când cineva a descoperit un artist la Electric Castle, i-a plăcut, și apoi a descoperit un nou gen muzical. 

Electric Castle poate fi numit o enclavă a bunului simț, datorită faptului că s-a creat de-a lungul timpului o comunitate unită de valori și bun simț. Este o prioritate a voastră, a organizatorilor crearea acestei comunități?

Da, Electric Castle s-a construit în jurul unei comunități care în mare rezonează cu aproximativ aceleași valori. Sunt pasionați de muzică, de artă, sunt atenți la cel de lângă ei și la mediu. Credem că Electric Castle a devenit întâlnirea anuală a acestei comunități, care e din ce în ce mai mare. Până la urmă totul depinde și de contextul pe care reușim să-l construim acolo. Toată atenția la detalii și la calitatea serviciilor îi face pe oameni să rezoneze cu anumite valori. 

Impactul asupra mediului este unul minim. Cum reușiți să faceți asta? 

Cu a doua ediție am început programul Eco. El are mai multe direcții. Prima ar fi să îi facem pe oameni conștienți că se află într-un spațiu istoric, de care trebuie să avem grijă, a doua să îi încurajăm să se implice în programul Eco și să aibă grijă de castel. Avem tot felul de jocuri și premii care se întâmplă la castel și mai e programul de Eco ambasadori, prin care încurajăm oamenii să vină cu bicicleta la castel. Dacă vin de la o distanță mai mare de 250 km cu bicileta devin Eco ambasadori. 

Ne dorim foarte mult să ajungem să reușim să reciclăm toate deșeurile care sunt produse în festival. În 2018 am reușit să reciclăm peste 11.000 de kg de plastic, peste 2500 de kg de metal, 5700 de kg de hârtie și carton și aproape 3300 de kg de sticlă. Nu am folosit deloc paie de plastic, am evitat astfel folosirea a peste 200.000 de paie, care s-ar fi descompus în 200 de ani.  

Câți voluntari participă anual la festival? Au fost fost oameni care s-au întors an de an? 

Sunt cam 500 de voluntari pe care îi recrutăm prin ianuarie tocmai pentru a-i pregăti cât mai bine și a-i face să se simtă că fac parte dintr-o mare echipă. Sunt voluntari care au fost an de an, ba chiar și din alte țări. Au început să ne scrie tot mai mulți străini, care fie vor să fie voluntari, fie vor să facă practică și să învețe ce înseamnă un astfel de festival. 

Farmecul Electric Castle constă și în faptul că este un festival cu un public foarte conturat. Care este mai exact profilul lui?

Studii superioare, majoritatea au un loc de muncă bine plătit, interesați de muzică, arte și provin din mediul urban. 

De ce nu vă doriți ca Electric Castle să devină un festival de dimensiuni uriașe?

Pentru că s-ar dilua. Vrem să putem păstra experiența la fel de autentică așa cum este și acum. 

Zilele trecute ați anunțat headline-rii de anul viitor. Cu cât timp înainte ați început negocierile pentru a putea aduce nume atât de cunoscute și cerute de publicul din România?

Cu cinci luni înainte. Ne-a ajutat mult faptul că avem o relație foarte bună cu agenții respectivi prin prisma colaborărilor de anul trecut. Ne gândim să mai facem o scenă cu niște genuri care nu se regăsesc în festival – world music și jazz & blues. 

Cum alegeți artiștii/trupele pe care le invitați să cânte?

În fiecare an ne stabilim direcțiile, obiectivele pe care vrem să le atingem și în funcție de asta ne conturăm și o direcție muzicală. Ne dorim să avem nume în premieră pentru România sau artiști care au mai fost și sunt foarte ceruți. Mai sunt și trupe pe care abia le descoperim, dar care se încadrează foarte bine în tot conceptul. 

Ce ați învățat voi de-a lungul acestei perioade?

Că tot timpul trebuie să încerci să aduci ceva nou și să încerci să surprinzi oamenii de fiecare dată. Ne-am dat seama că urâm expresia „festival ca afară” și că, în ciuda poveștilor că românii n-ar plăti sau nu știu să aprecieze concertele, ei sunt dispuși să facă asta și știu ce vor de la un festival. De aceea încercăm să le oferim un produs de o calitate foarte bună.

Care sunt cele mai mari provocări în organizarea festivalului?

Construcția lui propriu-zisă pentru că sunt niște eforturi logistice foarte mari, fiind într-un câmp în care nu avem apă sau curent. Trebuie să construim într-un câmp un oraș mai mare decât Sighișoara pentru cinci zile. 

Ce faceți atunci când nu vă iese ceva?

Asta poate fi o altă provocare pentru că practic avem o singură șansă pe an să ne iasă totul cum am plănuit în cel mai mic detaliu. Altfel, trebuie să reluăm totul anul următor. Așa că facem tot posibilul să ne iasă din prima. 

Cât de ușor vă iartă oamenii atunci când o mai și scrântiți? 

Cred că important e să fii sincer. Și noi suntem. Dacă greșim, ne asumăm asta și venim cu o soluție. Oamenii înțeleg și apreciază că faci asta pentru ei. 

Mai este puțin si până la #suprem. Ești pregătit?

Ploaia a devenit un „aliat” al festivalului și mi se pare foarte frumos felul în care ați reușit să transformați un posibil inconvenient într-un trademark al festivalului. Cum a fost posibil? 

Cred că ploaia din 2016 a reușit să apropie oamenii foarte mult de festival. S-a creat o legătură emoțională. Avem foarte puține amintiri despre care putem vorbi așa cum vorbim despre seara aia de sâmbătă. Cred că foarte important a fost și faptul că oamenii au înțeles că nu putem controla vremea, dar că depinde de noi tot ceea ce  organizăm. Așa că am construit și am organizat la fața locului având în minte ideea de a le oferi confort în cazul în care plouă. Au acceptat și ei că există posibilitatea să plouă, așa că vin pregătiți la festival și se bucură de tot ceea ce este acolo. 

Răsuciți pe toate părțile o idee sau o puneți imediat în aplicare? De exemplu, a cui a fost ideea „Talk to God” și cât i-a luat să vă convingă că e tare? 

Răsucim mult prea mult ideile. De multe ori we overthink it pentru că vrem să iasă totul perfect, având o singură șansă să ne iasă totul așa. „Talk to God” a trecut din prima, toată lumea a fost super încântată. 

Ce vă sperie cel mai rău înainte de fiecare ediție? 

Să nu uităm ceva, dar n-am uitat niciodată nimic. Începem cu toții să visăm tot felul de lucruri. 

Cât dormiți atunci când are loc festivalul? Cât reușesc să se bucure cei din echipă de artiștii care vin? 

Depinde și de ceea ce face fiecare. Dacă lucrezi în producție și în backstage, mai prinzi artiști. Dormim cam 3, 4 ore. Eu, de exemplu, aveam mai multe ore vorbite la telefon decât ore de somn. E foarte interesant că e un sentiment de adrenalină cu entuziasm și toată energia pe care o simți din partea celor care vin acolo te mențin alert.