Mihaela Rădulescu, dezvăluiri de la FERMA: ”E ca un film de acțiune, vrei să vezi care pe care, cine cu cine!”

Redacția Redacția

Actualizat 4. 2. 2019

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Mihaela Rădulescu, prezentatoarea emisiunii FERMA de la PRO TV, ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv, cum se descurcă cei 18 concurenți în spatele camerelor de luat vederi, cât de dificilă este, în realitate, viața la Fermă și care sunt momentele senzaționale pe care urmează să le vedem la Ferma. 

Mihaela, ce relație aveți tu și Cristi Bogzan cu concurenții? Sunteți „bystanders” imparțiali, mentorii sau prietenii lor? 

Ne-am împărțit cumva rolurile - “good cop, bad cop”, dar nu suntem liniari, ne adaptăm la ce se întâmplă în FERMA, în fiecare zi. Cristi e ceva mai constant în a fi autoritar și mai distant, iar eu mai stau să și ascult ce-i doare. Ne abținem amândoi să arătăm vreo simpatie sau antipatie, încercăm să nu ne amestecăm în treburile interne ale casei, dar... știm tot și urmărim să fie respectate regulile și să nu iasă scântei majore din vreun conflict.

Citește și: Silviu Țolu, fotomodelul care s-a pozat cu Gigi Hadid. Persoana care l-a încurajat să participe la Ferma

Cum crezi, dintr-o perspectivă subiectivă, că se descurcă concurenții? 

Sunt fana lor de la bun început. Îi admir pentru că rezistă fără telefon, fără cei dragi, fără ciocolată, fără internet, filme, alinturi... Ai zis subiectiv, deci m-am gândit la ce limite aș fi avut eu :)). Unii s-au adaptat imediat, alții au început să răbufnească, e omenește tot ce se petrece acolo, până la urmă. În continuare, mă mir că unii nu știau să bată cuie cu ciocanul sau să taie cu fierăstrăul, dar, iată, au învățat toți câte ceva pentru tot restul vieții. 

Cât de greu e pentru ei să fie scoși și aruncați atât de departe de bula aia în care se simt bine, de zona lor de confort?  

Depinde cu ce au venit încărcați. Rengle, de exemplu, spunea că toată treaba asta cu Ferma e un experiment personal, vrea să afle câte ceva în plus despre el, despre limitele lui. Când ai o motivație solidă, te adaptezi mai ușor, cred. Când nu știi exact ceea ce vrei și de ce te-ai băgat în treaba asta, începe să te irite tot. Avem niște caractere foarte frumoase și puternice aici, dar avem și.... aspiranți:). Eu una sunt fascinată de evoluția lor, de capacitățile lor, ba chiar și de reacțiile lor, bune sau... isterice.

Mihaela, cum e schimbarea de macaz de care vorbeai, cum e fără rochii elegante, tocuri și efecte de scenă? 

Mult mai simplu, de fapt. Mult mai aproape de... mine. Mă simt grozav în blugi, tricouri, pulovere, căciuli, pălării de cowboy, geci... E un firesc vestimentar care e foarte asortat cu mood-ul unui reality. Sigur, mi-am păstrat simțul stilistic și nu mă îmbrac chiar ca pe pârtie, dar mă simt grozav în haine care nu-s de scenă.

Mihaela, înainte să filmezi, spuneai că „FERMA” e un reality show care pune la încercare limite, conturează neputințe, temeri, dar și ambiții neexersate până acum. După ce ai fost la filmări crezi că ai putea nuanța  declarația astași prin câteva exemple concrete? 

Uite, îți dau un exemplu concret - Ame, prima concurentă care a părăsit FERMA. Mi-a fost foarte dragă, era genul solar, așa, pe zâmbet mereu, pozitivă și total din afara showbiz-ului. Doctoriță și instructoare de zumba, educată frumos, cu pian și bune maniere. A pierdut duelul pentru că nu știa nici să bată cuie, nici să taie cu fierăstrăul, nici să spargă lemne cu toporul. Sigur, îi iertăm orice neputință, că doar și-a mâncat niște ani frumoși învățând să fie doctoriță, dar așa a descoperit și ea că are niște limite. Nu sunt fundamentale, că doar nu toți știm să facem de toate, dar în Ferma nu reziști fără să știi măcar munca de bază de la țară.

Cum e să puteți urmări evoluția unor oameni atât de diferiți? Și care e, de fapt, cea mai mare provocare pentru oamenii de acolo, la finalul zilei?

E ca un film de acțiune, te agață, vrei să vezi ce urmează, care pe care, cine cu cine. Gândește-te numai că ești aruncat brusc în cea mai intimă conviețuire cu un grup de oameni pe care nu-i cunoști deloc, care nu-ți sunt prieteni și cu care trebuie să împarți dormitorul, uneori patul, baia, mâncarea niciodată suficientă... și aerul zilnic. Te culci și te trezești cu aceleași fețe. Unii-s consecvenți, alții schimbători, unii-și văd de muncă, alții îi sapă pe ceilalți. E amuzant, e emoționant, e chiar și iritant, dar totul te face să vrei să vezi încotro merge fiecare. Cred că cea mai interesantă provocare e rezistența psihică, echilibrul pe care trebuie să ți-l găsești fără prea multe puncte de sprijin. 

Ce faceți ca aventura asta de la „Ferma” să fie una memorabilă pentru ei? 

Le dăm cât nici ei nu credeau că pot duce - fără dulciuri, fără carne, fără alinturi, fără telefoane sau vreo altă formă de comunicare - doar munca, probe grele la dueluri, frig, surprize nu mereu plăcute, schimbări majore de regulament față de sezoanele precedente și un mentor de care le e tuturor teamă, pentru că Cristi e cel care le dă sarcini, îi răsplătește sau le dă pedepse.

Aveți un minut (doar unul) în slot-ul de reclame de la Super Bowl și nu îl puteți vinde. Cu ce moment de la „Ferma” l-ați umple? 

Fețele celor 6 concurenți care au tras lozul necâștigător și au fost trimiși să locuiască într-o cabană izolată în munți, fără apă curentă, fără toaletă, fără duș, pentru nu se știe cât timp. Fețele lor când au văzut lavița pe care urmau să doarmă la un loc 3 fete și 3 băieți, montate cu aceleași fețe după o săptămână, după două, când dispăruseră panica, teama și se instalaseră ambiția, puterea de a face din locul ăla o casă și din grupul ăla aproape o familie. Totul e un experiment uman și e al naibii de inspirațional. Ajungi să apreciezi tot cea ce până atunci nu valora mai nimic, pentru că ți-era la îndemână, ajungi să te bucuri de nimicuri și să construiești cu mâinile tale ceva ce n-ai încercat nici în joacă vreodată.

Dacă ar fi să faceți un promo neoficial pentru FERMA, cum ar suna? De ce trebuie neapărat să ne uităm?

Sunt multe idei - Miss România mulgând cu mare pricepere vaca, Brigitte gătind dumnezeiește pentru toți, milionarul Pastramă săpând groapa viitoarei lor toalete, lupii care urlau în pădure, noaptea, de s-au înarmat cu topoare toți concurenții, lacrimile de supărare ale unor concurenți că pleacă din Ferma, eu în zăpadă până la genunchi, ca să ajung la Ferma sau mergând cu ATV-ul offroad, pentru că eram înzăpeziți total, Cristi și lecțiile lui senzaționale de supraviețuire în sălbăticie... Greu de ales...

După tot ce ai văzut până acum la FERMA, crezi că ai putea trăi, să zicem, șase luni, un an la o fermă adevărată din creierii munților?

Sincer, nu. Nu e o alegere pe care aș face-o în niciun scenariu de viață, dar dacă m-ar forța viața să ajung într-o fermă, măcar n-aș avea 2 mâini stângi. Sunt îndemânatică la munca de casă, grădină, fermă, știam să fac diverse lucruri, iar acum am mai învățat o grămadă.

 

Cine se descurcă mai bine în fermă, băieții sau fetele?

E o egalitate foarte interesantă, în multe privințe. Avem fete ambițioase, muncitoare, cu puține excepții - dar o să vă prindeți singuri cui nu-i prea place munca.

Cum e să stai atât de mult departe de Felix? Te-a încurajat în vreun fel înainte de show?

Nu e chiar capătul lumii. A venit în vizită o dată și va mai veni, nu mă lasă el de izbeliște 3 luni. Mă încurajează zilnic, știe cât contează sprijinul cuiva drag, pentru că și eu i-am fost alături în toate momentele lui importante.

Ayan e un băiat atletic, mare amator de sport. I-ai cerut niște sfaturi de „supraviețuire” la fermă? Condiția fizică joacă un rol important aici.

E foarte implicat, povestim zilnic, e fanul lui Cristi, adoră tehnicile de supraviețuire. Și e foarte mândru de mama lui, treabă care mă topește.

Care au fost cele mai amuzante momente de la filmări, până acum? Să le spunem, să nu le spunem...

Tone, dar le veți vedea pe ecran. Deci, nu le spunem :)) 

Vezi și: Ce se întâmplă săptămâna aceasta la FERMA