Poveştile de sărbătoare ale vedetelor PRO TV: Cosmin Savu de la "România, te iubesc" şi "meteleii" de după Crăciun

Redacția Redacția

Actualizat 28. 12. 2018

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, poveştile din preajma Crăciunului ar face parte din capitolele principale. În încheierea seriei “20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV”, Cosmin Savu, unul dintre eroii emisiunii “România, te iubesc”, ne vorbeşte despre o amintire foarte dragă lui: obiceiul din Avrig care pune punct sărbătoririi Crăciunului şi deschide poarta către Anul Nou. 

"Meteleaua", obiceiul de după Crăciun devenit "carnavalul sibienilor"

“Pare-mi rău după Crăciun

C-o fost mare, și-o fost bun.

O fost mic, și-o fost voinic

Și nu s-o-ntâmplat nimic.”

Aceasta este una din strigăturile “meteleilor”, tinerii care închid în cadrul obiceiului “Meteleaua” , în Avrig, zilele de Crăciun. Obiceiul i-a însoţit copilăria lui Cosmin Savu şi îl amuză şi acum. 

“ Se numeşte Meteleaua şi este petrecerea care încheie sărbătoarea Crăciunului pe anul acela. Lucrurile se petrec în felul următor: cete de feciori din Avrig se întâlnesc înainte de 25 decembrie, în unele cazuri chiar din octombrie, să se organizeze. În perioada sărbătorilor, chiar îşi găsesc un loc unde să stea împreună de Crăciun şi să petreacă. Uneori rămân şi până la Revelion şi îşi cam fac de cap (râde). Pe 24 decembrie merg la colindat, pe 25 petrec, pe 26 se întrec în centrul Avrigului care ceată e mai talentată la dans şi la cântec popular şi colinde, iar pe 28 decembrie, când deja au trecut zilele de Crăciun, de sfinţenie cum ar veni (râde), îşi fac de cap. Asta se cheamă Meteleaua, iar flăcăilor li se spune “metelei.”

“Meteleii nu poartă ţinute tradiţionale, se costumează. Fiecare ceată îşi alege o temă după care  îşi face costumaţia. Evident că există concurenţă  între cete, fiecare vrea să aibă reprezentaţia cea mai reuşită, aşa că temele se ţin secret până la ieşirea  în stradă. Dau dovadă de destulă imaginaţie şi fiecare se străduieşte să îşi joace rolul. Se transformă în „familia de gabori”, „grupul de baschetbalişti” sau „Mecanicii”  sau altceva haios.Cetele ies dupa-amiaza pe străzi şi se strâng  în piaţa din centrul localităţii, unde defilează şi fac spectacol.”

Obiceiul atrage în fiecare an lume multă în piața centrală din Avrig, unde cetele pun în scenă - spre amuzamentul publicului - parodii ale unor aspecte din societate. Apoi seara este cea a șezătorilor fetelor și fiecare ceată, după ce s-a debarasat de recuzita grotescă a "meteleilor", vizitează fiecare șezătoare.

Este o sărbătoare cu origine păgână  care simbolizează biruniţa binelui, a luminii, a renaşterii. Costumaţia şi mai ales măştile cetelor de juni devin veritabile tablouri alegorice cu subiecte din cele mai diverse.

După parada costumelor, la miezul nopţii, feciorii ard lemnele rămase din cele strânse de la gospodari în Ajunul Crăciunului luându-şi rămas bun de la sărbătoare.

Meteleaua este una din cele mai dragi amintiri ale lui Cosmin Savu, mai ales că acesta a copilărit în perioada comunismului, când “Crăciunul avea alte valenţe. Te bucurai de absolut orice: de mirosul de portocale, pe care atunci le vedeai; de orice cadou, fie că erau jocuri, fie că erau cărţi sau dulciuri. Am ajuns să am chiar şi o colecţie de cărţi pe care mă străduiesc să o las moştenire. Nu simţeam totuşi că aveam sărbători sărăcăcioase, pomul de exemplu nu era sărăcăcios, ai mei făceau eforturi.”

“Mă întâlneam şi cu Moşul, am nişte fotografii de pe genunchii lui, îmi era un picuţ frică, mai ales că mi se promitea câte o jordiţă. Mergeam mult şi la săniuş, dacă stau să mă gândesc şi acum merg cu acelaşi drag cu sania alături de fata mea. “

“Apropo de fiica mea, ea îmi aduce mult aminte de mine când e vorba de Moş Crăciun; ea are nouă ani şi jumătate şi s-a prins că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord, nu se plimbă pe stradă, aşa că acum se joacă de-a “Cine e în spatele bărbii”; exact aşa făceam şi eu;”

“Ce e amuzant e că de multe ori, în spatele bărbii Moşului e bunicul ei, adică tatăl meu. El e cel care are costum şi barbă şi mulţi trag de el să le viziteze copiii.”

Chiar dacă, din punct de vedere calendaristic, Crăciunul a trecut într-adevăr, mai e puţin până în 2019, când avem 365 de zile să îl purtăm în suflet! Până la urmă, Crăciunul e o stare de spirit! Iar Moş Crăciun există pentru fiecare dintre noi! Oricând!



La mulţi ani şi un an nou cu bine să aveţi!

Sursa foto: arhivă personală