EXCLUSIV: 20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV. Irina Fodor: " Fodor spune că sunt posedată de spiritul Crăciunului"

Redacția Redacția

Actualizat 23. 12. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

De la Sfântul Nicolae până în zilele de Crăciun, o vedetă PRO TV  îţi spune o poveste de sărbătoare. Propria poveste de Crăciun. Mai e puţin până când vine Moşu’. Aşa că tu pregăteşte bradul, iar noi venim cu daruri de suflet: poveştile vedetelor tale preferate! 

Azi ne spune povestea ei de Crăciun Irina Fodor, co-prezentatoare a lui Pavel Bartoş la Vocea României, soţie îndrăgostită, mamă iubitoare şi  bloggeriţă haioasă.

Primele amintiri cu Moşu’: “era să îi pun pe ai mei să îi facă Moșului un șold de titaniu”

Filmele de Crăciun ale zilelor noastre abundă în întâmplări cu Moşi cărora li se strică sania, li se zăpăceşte GPS-ul (adică renii din dotare) sau li se pierd cadourile. Şi, în general, toate astea se întâmplă din cauza unui copil năzdrăvan, care, culmea, tot el salvează într-un final Crăciunul. Prima amintire de sarbătoare a Irinei, care îi apare “clară precum cristalul”, e din acelaşi registru: co-prezentatoarea de la Vocea României povesteşte că, pe la 4 ani, era cât pe aici să îl trimită pe Moş să împartă cadouri la Ortopedie. Irina îşi aminteşte că: “A venit Moșul la ușă și l-am tras atât de tare de sac în casă, de l-am dezechilibrat pe săracul moșneag. Era cât pe-aci să îi pun pe ai mei la plată, să îi facă Moșului cadou un șold de titaniu.” Din fericire, Moşu’ a rezistat şi: “Cu chiu, cu vai, s-a așezat Rotofeiul pe canapeaua din sufrageria noastră și eu am început să-mi strig poezia învățată, de parcă viața mea depindea de asta. S-a declarat mulțumit și a scos din sac un sul de hârtie maro pe care a rostogolit-o pe covor: o păpușă de 1 metru și ceva, brunetă, cu părul până la talie, cu ochi albaștri. Cred că de acolo am prins eu aerele astea de prințesă, că am ani buni de când nu am mai umblat la lungimea părului și umblu cu pletele în vânt. Nu știu dacă e neapărat o amintire originală, dar e cea care m-a marcat cu siguranță.”

Despre darurile primite de-a lungul timpului, Irina spune că: „ Atunci când eram mică, orice primeam era de ajuns. Nu am fost prea pretențioasă. În adolescență, în schimb, când voiam pantofi sport cu trei dungi, mă alegeam întotdeauna cu ăia care aveau două. Pasămite, Moșul nu știa prea bine a număra. “

Citeşte şi 20 de poveşti  de Crăciun ale vedetelor PRO TV. Măruţă: "Crăciunul meu e LINIŞTE" 

Ani mai târziu, Irina a descoperit ceva mai preţios decât cadourile: bucuria de a deveni tu Moşu’

“Cel mai mult la mersul cu colindul îmi plăcea faptul că reușeam să strâng bănuți ca să fac eu pe Moșul pentru cei dragi. Sora mea era mică pe atunci, între noi e o diferență de 11 ani, așa că, din ce strângeam, adăugam la cadoul ei. În plus, reușeam să le las și alor mei câte o surpriză sub brad, iar asta mă împlinea nedescris de mult. Nu mai spun de sentimentul pe care îl aveam în timp ce cântam: noi am avut, până în clasa a VIII-a, dirigintă o profesoară de muzică. Ea ne-a "descoperit", ca să spun așa, și ne-a învățat cum să cântăm pe voci, ne-a dus la concursuri împreună cu corul școlii și ne-a învățat cele mai emoționante colinde. Imaginați-vă cum sunau vocile a vreo 15 copii, instruiți bine de doamna profesoară, pe holul blocurilor. Dumnezeiește. Rând pe rând, fiecare ușă de pe palier se deschidea. Iar noi nu ne mai încăpeam în piele de fericire.”



Crăciunurile de altădată: cu multă iubire, dar şi cu masa plină

“Mă rog, nu e chiar romantic ce am de gând să povestesc. Pregătirile pentru masa de Crăciun începeau la noi de la tăiatul porcului. Făceam frumos, cu pârlit animalul în curte, ținut de codița întortocheată și toate celelalte care se fac de Ignat. Pentru familia noastră, asta însemna cel puțin o săptămână de muncă la foc continuu. Trebuia să ajutăm la tăiatul porcului și la bunicii din partea mamei, și din partea tatălui."

"Metri de șorici întinși prin curte, cârnați care se făceau pe loc de femeile casei, bărbați care se luptau din greu cu porcul, iar mai apoi cu țuica de prune, tobe, caltaboși, sarmale, fursecuri cu osânză...nu vreți să știți. De Crăciun, toată lumea era epuizată de oboseală. Masa, în schimb, era plină. Noroc că am dat peste Fodor, care a trăit cam aceleași lucruri, așa că de Crăciun, păstrăm tradiția: casa-casă, masa-masă!”

Crăciunuile de azi, la fel cele de ieri: cu multă dragoste, dar şi cu masa şi casa pline

“Crăciunurile la noi, până să vină pandemia, erau  cam cum e la ora 17:00 la metrou. Aglomerate! Sunt mulți și dragi și vrem să ne vedem cu toțIi. Părinți, nași, fini, prieteni. Fiecare întâlnire însemna un minimum de 15 persoane."

“Acum, Doamne Ajută, bine că ne facem mari și ne vine mintea la cap și nouă, și Moșului, de nimerește ce trebuie când vine vorba despre cadourile pe care le lasă sub brad. Altfel, zile grele ca ale Moșului nu mai are nimeni. Mai ales dacă are o nevastă cicălitoare de la Buzău.”

Citeşte şi 20 de poveşti de Crăciun ale vedetelor PRO TV. Iulia Albu: "Ca trendsetter, de mică îmi puneam beteala în cap"

Crăciunul în străinătate

“De vreo trei ori am fost plecată în afara ţării de sărbători. Două dintre Crăciunurile petrecute în străinătate au fost chiar atipice. Crăciunul anului 2007 l-am petrecut în India, or ei nu au treabă acolo cu Nașterea Mântuitorului și nu împodobesc bradul. În plus, eram în zona de sud, în Goa, unde erau 35 de grade și, în timpul ăsta, mama-soacră ne suna să ne spună ce frumos ninge la București. Să spunem că nu ne simțeam neapărat cuprinși de spiritul sărbătorilor în contextul ăsta. În următorul an, am plecat în Thailanda. Tot la cald și soare. Nu tu zăpadă, brazi...trafic. Mai vedeai din când în când fete pe plajă, în costum de baie, și cu fes de Moș Crăciun pe cap. Mda, ce să zic? Un fel de "Lasă-mă, papà la mare!", combinat cu "Deschide ușa, creștine!". În alt an, am plecat în LA. Acolo, în schimb, am trăit sărbătorile din plin: cele mai frumoase decorațiuni, cei mai înalți și mai împodobiți brazi. Am dus dorul sarmalelor, dar asta e, nu le poți avea pe toate. “

Irina Fodor: “Sunt posedată de spiritul Crăciunului, cum îi place lui Fodor să zică!”

“De pe 1 decembrie, încep să mă pregătesc: decorațiuni noi, goana după bradul perfect, spart cardul în mii de fărâme pentru cadouri. Dar așa mult îmi place, perioada asta, mă încarcă cu viață pur și simplu. Uite, tatăl meu nu a avut niciodată brad de Crăciun. De cadouri nu are rost să mai zic. Primul brad l-a cumpărat el din bursa de liceu, pentru sora mai mică. Îl pun obsesiv să îmi povestească perioada aia, deși știu că îmi vor da lacrimile de fiecare dată, numai că tot de fiecare dată mă conving și mai mult că cei mici trebuie să aibă parte de poveste, pentru că altfel, devin adulți cu amintiri sărace. Și e păcat. Eu acum încerc să construiesc povești în fiecare an. Crăciunul e, mai mult decât despre orice altceva, despre familie."

“Fiica mea, Diana, s-a întâlnit de mai multe ori cu Moş Crăciun. Ăsta e avantajul generației ăsteia, că își pot vedea eroii în carne și oase: fie că e vorba de Moș, de Mikey Mouse, de Spider Man sau de oricine altcineva. Ea e foarte conștiincioasă și în fiecare an se pregătește cu sârg pentru marea întâlnire. Uneori, nici nu o face pentru cadouri, ci pur și simplu ca să nu îl dezamăgească pe Moș.”

Cele mai frumoase Crăciunuri ale Irinei: “De când m-am îndrăgostit de Răzvan”

Fiecare Crăciun e cel mai frumos. Aștept cu prea mult drag perioada asta, ca să pot alege doar unul dintre ele. Să zicem că cele mai frumoase au venit după ce m-am îndrăgostit cu adevărat. De Răzvan! (n.a. zâmbeşte) Coincid și cu perioada maturizării mele, așa că putem spune că din 2007, trăiesc cele mai frumoase Crăciunuri.



Şi pentru că sărbătorile înseamnă, înainte de orice, iubire, vă dorim să îl aşteptaţi şi voi pe Moşu' cât mai îndrăgostiţi. De cel de lângă voi, de bucuria iernii, de orice e magic şi frumos în jurul vostru. AMR foarte puţin.

Citeşte mâine şi partea a doua a poveştii Crăciunului familiei Fodor: Răzvan Fodor

FOTO: Arhivă personală