ß
Crăciunul înseamnă îmbraţişări şi "o, vai, nu trebuia", înseamnă râsete şi sărutări cu gust de acadele sau cozonac, înseamnă să vezi magia dintr-o hârtie de împachetat, dintr-un glob sau dintr-un colind.
Crăciunul mai e însă şi...o poveste. Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa că noi, sub brad, îţi lăsăm amintirile de sărbătoare ale vedetei tale preferate. Stăm de vorbă cu Amalia Enache, prezentatoare a Ştirilor PRO TV, mamă mândră şi femeie care ştie să iubească din suflet.
Amintiri din copilărie: Moşu’ care aduce tot Crăciunul
Pentru Amalia cea de acum mulţi ani, Crăciunul venea peste noapte. Exact ca în poveşti, în timp ce ea dormea, se întâmpla magia şi totul în jurul ei se transforma în sărbătoare. Îşi aminteşte că: “Moş Crăciun venea pe horn, noaptea, şi îmi aducea tot: cadouri, brad, podoabe; practic, cu el începea Crăciunul. Nu era vorba de cadouri, era bucuria şi emoţia sărbătorilor. Pe atunci eu nu primeam mai mult de două portocale şi poate ceva util, nu jucării, dar tot mă bucuram. Îmi dau lacrimile când îmi amintesc. Eu am copilărit la ţară,în Ţinutul Pădurenilor , în Transilvania, şi deşi erau nişte zăpezi cumplite, pentru mine era fabulos şi foarte distractiv. Mergeam la colindat, prin nămeţii aceia uriaşi, şi era chiar foarte frumos. “
foto: Amalia, alături de familie, în copilărie
De la Crăciunul Moşului, la Crăciunul “prăjitureselor”
Gustul sărbătorilor pentru Amalia cea mica îl dădeau însă…”prăjituresele” satului. În Topliţa, din Hunedoara, femeile se întreceau în dulciuri: “la noi, în satul ăsta mic, cu unguroaice şi nemţoaice, fiecare gospodină pregătea câte zece feluri de prăjituri de casă-plăcinte, torturi, prăjituri cu cremă şi tot aşa. Noi, când mergeam la colindat, ne îndopam în special cu bunătăţi, bani nu prea primeam.Cozonaci nu se făceau, nu era tradiţia zonei, eu am aflat de obiceiul ăsta mult mai târziu. Şi acum îmi e dor să petrec sărbătorile acolo şi abia aştept să mai crească Alma să mergem împreună. ”
Miracol de Crăciun pe plaja din Uruguay
Unul din filmele devenite deja tradiţionale de Crăciun este “ Miracol pe strada 34”, o producţie în care o mamă cu fetiţa ei au parte de experienţe uluitoare care le fac să creadă cu adevărat că de Crăciun se întâmplă minuni. Când era însărcinată cu fiica ei, Amalia a trăit şi ea un Crăciun pe care l-a simţit ca pe un dar magic, ca pe un miracol. Nu pe o stradă anume, ci pe o plajă exotică din Uruguay: “Eram într-o perioadă exceptională a vieţii mele, eram ferIcită că sunt însărcinată, eram îndrăgostită, toate la pachet. Şi era o seara de Ajun, şi în plus se anunţa un fenomen astrologic deosebit: luna plină de Crăciun, pentru prima dată după aproape 40 de ani. Eram la terasa unor prieteni şi ne adunasem acolo oameni de toate naţiile. La un moment dat cineva a propus să cântăm colinde şi un domn a adus un acordeon. Şi în timp ce noi cântam, s-a auzit o voce dumnezeiască, nu avea legătură cu vocile care cântaseră până atunci. Am aflat ulterior că doamna care cânta "Silent Night" era o australiancă soprană la Covent Garden, unde se ştie că se aud cele mai mari voci ale lumii. În plus, domnul care venise cu acordeonul - am aflat asta tot după, se cheama Nacho şi este foarte faimos în Brazilia şi în Uruguay. "
"Pentru mine aceasta este cea mai dragă amintire de sărbători din viaţa mea: atmosfera aceea magică, oamenii speciali, soarele care apunea şi pregătea răsăritul lunii, colindele care pe plajă răsunau parcă din altă lume. De fapt, pentru mine, Crăciunul acesta din Uruguay chiar a fost din altă lume-aşa l-am simţit. Şi acum, când povestesc, mă emoţionez şi mă trec fiori. Şi ştiu că a simţit magia şi Alma, chiar de acolo, din burtică.”
Dacă voi nu aţi trait încă un Crăciun pe care să îl simţiţi ca pe un miracol, niciodată nu e prea târziu. Un Crăciun fericit!
PE PRO TV PLUS PUTEȚI VEDEA MATERIALE SPECIALE
SURSA FOTO: Arhivă personală
Gallery