E speranța șoferilor, spaima drumarilor, spune că nu vrea (neapărat) să schimbe lumea, că iubește România și, în general, e un tip norocos.
Cu fiecare material pe care îl face, Paul schimbă, centimentru cu centimetru, nuanță cu nuanță (dacă tot e vorba de un interviu alb-negru) lumea în care trăiește. Încearcă să o aducă la un numitor comun cu „ceea ce ar trebui să fie", cam tot așa cum ai face cu un joc Jenga. O face un pic mai bună. Suficient de bună încât să vrei să îi mai dai o șansă. Sau măcar cât să te inspire să schimbi și tu ceva în pătrățica ta, în colțul tău de lume.
Cu toate astea, Paul spune că nu vrea (neapărat) să schimbe lumea.
„Cred că - în primul rând - trebuie să ne asumăm lumea în care trăim, cu tot ce ne înconjoară. Pentru că face parte din noi.”, spune el.
Dincolo de asumări și de schimbările care rezultă din ele, Paul recunoaște că foarte multe dintre reportajele sale au reușit să miște un pic lucrurile, mai ales cele despre infrastructură. Și mai recunoaște, indirect, că e un tip foarte norocos: are privilegiul de a putea pune întrebări incomode. Și de a scoate la lumină lucrurile pe care alții le-ar vrea rămase uitate. Și îngropate. Probabil undeva în mixturile asfaltice de pe centura capitalei, peste care Paul a pus lupa mai demult și a descoperit că erau diferite față de ce scria în contract.
„Comparativ cu telespectatorii, noi avem ocazia să ne ducem și să îi luăm la întrebări pe cei responsabili. Și să încercăm să obținem răspunsuri de la ei. Telespectatorii noștri (majoritatea dintre ei) probabil că au ocazia doar o dată la patru ani, prin vot, să facă asta.", explică el.
Pe lângă că e un tip norocos, Paul e și tipul ăla care nu dă vina pe România pentru că unele lucruri nu sunt așa cum ne-am dori noi să fie. E vorba, din nou, tot despre asumare. Și - poate - despre a conștientiza că atunci când îndrepți degetul arătător (și acuzator) spre ceva, o să constați că restul degetelor rămân îndreptate spre... tine.
„Cum să nu iubești România? Este țara în care trăiești. Eu iubesc România, sunt român, îmi place foarte mult în România, mă simt foarte bine aici. Da, sunt o groază de lucruri care aș vrea să se schimbe, dar asta nu înseamnă că nu iubesc România. Eu nu văd de ce n-ar trebui să iubești România. Nu-i vina României că anumite lucruri nu sunt așa cum ne-am dori.", spune Paul.
Poți viziona interviul integral mai jos. Un interviu în alb-negru despre lucruri care nu sunt niciodată (doar) albe sau (doar) negre.
Carte de vizită:
Paul Angelescu are o experienţă de peste 10 ani în presă şi televiziune. Înainte să se alăture echipei „România, te iubesc!” a fost corespondent al Ştirilor PRO TV. A realizat reportaje şi transmisiuni în direct despre cele mai importante evenimente locale şi internaţionale precum criza economică, alegerile parlamentare şi prezidenţiale, protestele şi revoltele din Grecia şi Turcia, dar şi cutremurul devastator din Nepal.
În cele zece zile petrecute în Nepal a produs şi coordonat, în colaborare cu UNICEF, campania „Există viaţă după cutremur”, una dintre cele mai de succes campanii de strângere de fonduri realizate în România. Paul a făcut parte şi din echipa PRO TV care a fost nominalizată la premiul International Emmy Award pentru reportajele despre zăpezile care au lovit ţara în iarna lui 2013.
Alături de Alex Dima, Rareș Năstase, Paula Herlo, Cristian Leonte și Cosmin Savu, Paul Angelescu semnează volumul „România, te iubesc!” (apărut la Editura Humanitas), inspirat de cele mai bune reportaje și anchete video ale lor.
Toate reportajele pot fi urmărite pe www.romaniateiubesc.stirileprotv.ro