Actrița Mălina Manovici, despre românca pe care o joacă în Lemonade: „În locul ei, poate, aș fi renunțat”

Redacția Redacția

Actualizat 25. 10. 2018

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Mălina Manovici este Mara în primul lungmetraj al regizoarei Ioana Uricaru, „Lemonade”. În ziua premierei filmului turnat exclusiv peste Ocean, actrița din Timișoara a vorbit cu PROTV.RO despre personajul pe care-l interpretează și despre mesajele acestui film.

A studiat limbi străine din dragoste pentru cultura altor popoare. După absolvirea facultății și-a dat seama că visul ei din copilărie e altul și că merită să lupte pentru a-l împlini. Așa s-a înscris la Teatru. Îi place scena, unde joacă cu aplomb, dar iubește filmul, unde vrea să strălucească. Actrița Mălina Manovici (39 de ani) a explicat pentru PROTV.RO ce înseamnă pentru ea acest film și cum a maturizat-o rolul pe care îl joacă în peliculă.

Care e drama personajului tău?

„Dramă e mult spus. Cred că e o felie de viață, puțin amară, pentru că în viață trebuie să mai și lupți. Nu poți să te dai bătut. Eroina pleacă din țară de nevoie, pentru că vrea un nivel de trai mai bun, ca orice om.”

Ce știai despre fenomenul imigrației înainte să joci în acest film?

„Nu cred că există familie în România care să nu aibă măcar un membru plecat în străinătate, sau măcar o rudă. Și eu am destui. Inclusiv sora mea e plecată în America. A plecat în alte condiții, dar a avut un traseu la fel de dificil, dar nu dramatic. Povestea filmului e bazată pe fapte reale, pe lucruri care s-au întâmplat, inclusiv regizoarei Ioana Uricaru.”

FOTO: PROTV.RO

Sora ta a văzut filmul? Cum l-a găsit?

„Da, l-a văzut când am fost la Festivalul de la Tribeca și mi-a spus că s-a regăsit în multe dintre întâmplările din film. A retrăit sentimentul acela de vulnerabilitate și fragilitate în care se află un emigrant. Când ești într-o astfel de ipostază nu ai sprijinul nimănui, nu ai familia lângă tine și e foarte greu să te integrezi.”

„Sunt diferențe mari de cultură, pentru că suntem diferiți, iar acesta e un subiect exploatat de film. E un clash între o româncă și cultura americană, cu care nu a avut contact până atunci și, probabil, nici foarte multe informații la îndemână. Eroina din film trece prin tot felul de momente, unele de înfrângere, altele de mici victorii, care o fac să meargă mai departe și să nu renunțe, pentru că are multe impulsuri de a renunța. În locul ei, eu poate aș fi renunțat. M-aș fi întors acasă.”

Cum a fost să filmezi peste Ocean, la Montreal? 

„Deși, ca estetică, filmul arată ca unul românesc, e important că s-a filmat acolo. Pentru mine a fost o experiență foarte bună, m-a maturizat și m-a ajutat să intru mai ușor în pielea personajului. Am fost și eu puțin copleșită de mediul acela. Mă simțeam cumva mai mică și mai vulnerabilă, iar ca actor ești vulnerabil oricum fiindcă te expui și te exprimi într-un mod foarte personal.”

Ca actor ai putea să te rupi de țara ta? Ai da România pentru Hollywood?

„Cred că oricine ar spune da și ai fi nebun să spui nu. E un vis, mi-ar plăcea să pot să lucrez în străinătate. Dar oriunde mi s-ar oferi de lucru m-aș duce; și în România, și oriunde. Dar e interesant să ai experiența asta, de a intra în contact cu alte societăți.”

Cum a fost pentru actorii canadeni să joace o poveste românească?

„Sunt niște profesioniști și au fost foarte entuziasmați să joace. Mulți dintre ei cunoșteau și au văzut filme românești, știau că avem regizori foarte buni, care participă la festivaluri și câștigă premii. Știau de noul val al cinematografiei românești și le-a făcut mare plăcere.”

Ce făceai înainte să fii distribuită în filmul „Bacalaureat”? Când ți-ai dat seama că vrei să devii actriță?

„Eram în școala primară și mă uitam cu colegele în reviste la pozele actrițelor. Totul părea așa de frumos atunci. Mi se părea că actoria e o lume foarte interesantă, că trăiești mai multe vieți într-una singură. Sunt colaborator permanent al Teatrului Național din Timișoara, dar îmi place să fac film. Am venit în București de mai multe ori, pe la agențiile de casting și la audiții, dar nu am luat niciuna până la întâlnirea cu Cristian Mungiu.”

Cum ai primit rolul din „Bacalaureat”? Hai, povestește-ne!

„Am primit un e-mail cu un text, nu avea nici o explicație. Am scris înapoi și am cerut lămuriri. Am dat probă cu directoarea de casting prin Skype, pe care ea a filmat-o. După aceea, m-a sunat să vin la București, unde l-am cunoscut pe Cristian Mungiu, unde am mai dat o probă, și cu el.”

Pentru Lemonade tot Skype-ul a fost interfața de bază?

„A fost la fel, da. Cu Ioana am dat proba prin Skype și mi s-a părut onest așa. Apoi am venit la București unde am mai dat vreo trei probe, iar la una a participat și băiețelul, Milan (fiul eroinei din film n.r. ). Când m-a sunat Ioana eram în Gara de Nord, plecam spre Timișoara. Mi-a spus, bucuroasă, că mi-a oferit rolul, dar nu știam pe care dintre ele, fiindcă am dat probe pentru două. Și mi-a spus că am primit rolul principal, rolul Marei.”

Filmul Lemonade intră în cinematografele din România vineri, 26 octombrie. Este al doilea film al actriție din Timișoara.

Mălina Manovici e colaborator permanent al Teatrului Național din Timișoara. În această perioadă o puteți vedea pe scenă în câteva piese foarte dragi ei. „M-am hotărât să devin prost” e o piesă de tearu care se joacă de peste cinci ani și care are foarte are succes la public. Biletele se vând ca pâine caldă. „Sunt bucuroasă că fac parte din acest spectacol”, spune Mălina care mai joacă în „Gaițele” și în câteva spectacole de copii. 

FOTO: PROTV.RO

Mălina Manovici e căsătorită cu actorul Victor Manovici, care a jucat pe scena Teatrului Național Timișoara în zeci de piese, printre care se numără: De ce iubim femeile (regia Mihaela Lichiardopol), Controversa de la Valladolid (regia Radu Jude), Hamlet (regia Ada Lupu Hausvater) și Scrisori de dragoste către Stalin (regia Ștefan Iordănescu).