ß
Răzvan Bănică (26 de ani) face parte din noua generație de actori români care vor să dea tonul în teatru. Nepot al mult mai titratului Ștefan Bănică jr, Răzvan ne-a dezvăluit că a făcut mereu eforturi pentru a scăpa de povara numelui pe care-l poartă și de a dovedi tuturor că are propria voce.
Celebritatea e confortabilă, dar în vârf nu ajungi ușor. Răzvan Bănică a știut dintotdeauna asta, dar nu s-a sprijinit pe umerii nimănui. Ca tânăr actor, proaspăt angajat al Teatrului Nottara, Răzvan încearcă să-și clădească propriul nume în actorie. În ciuda faptului că ar fi putut beneficia de ajutor din partea celebrului său unchi, Ștefan Bănică jr. Fostul soț al Andreei Marin și tatăl lui Răzvan sunt veri, însă tânărul actor nu a apelat niciodată la experiența rudei sale, iar explicația se găsește în interviul de mai jos.
A fost Ștefan Bănică jr unul din mentorii dvs.? I-ați cerut vreodată sfatul în meseria de actor?
„Pentru mine, Ștefan Bănică junior și Ștefan Bănică senior sunt două repere ale industriei și ale showbiz-ului de atunci și de acum. Nu am îndrăznit niciodată să-i cer vreun sfat și n-am cerut sfaturi de la nimeni, în afară de profesorii mei din facultate, și anume domnul profesor Florin Zamfirescu, la clasa căruia am terminat. N-am îndrăznit niciodată pentru că drumurile noastre sunt total diferite, chiar dacă activăm cumva în același domeniu. Chiar cred că fiecare dintre noi, și nu mă refer numai la mine și la el, avem drumurile noastre, fiindcă suntem unici în felul nostru.”
„Nu mi-am permis și nici nu mi-am dorit să-i cer vreun sfat pentru că eu, de fel, sunt un tip asumat, căruia atunci când ajunge acasă și pune capul pe pernă îi place să doarmă liniștit și să se bucure singur de realizările sau de posibilele performanțe pe care le are. Chiar dacă sunt la început de drum, am 15 spectacole, atât în teatrul profesionist, cât și în Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. El nu a venit să mă vadă în niciun spectacol și asta mă face să mă simt bine, să mă simt împlinit, că tot ce am reușit până acum mi se datorează mie, contextelor și oamenilor pe care i-am întâlnit. Va veni, probabil, și momentul în care ne vom întâlni în sala de spectacol sau, poate, pe aceeași scenă.”
FOTO: Facebook Răzvan Bănică
Vă deranjează când vi se spune „nepotul lui Ștefan Bănică jr”, în loc de Răzvan Bănică? Simțiți că lumea vă plasează mereu în umbra rudei mai celebre?
„Dat fiind faptul că am început să fac meseria asta înainte de a intra la facultate, înainte de a deveni actor profesionist, în adolescență mai precis, mă deranja și mă durea fiindcă toată lumea punea reușitele mele pe seama acestei relații de rudenie. Cumva, nici eu nu mă mai puteam bucura de ele, deși era exclus să aibă vreo implicare Ștefan Bănică în cariera mea, cu atât mai mult cu cât relația noastră de rudenie este una civilizată, dar nu foarte apropiată.”
„Acum încerc să nu mai bag în seamă, să-mi văd de drumul meu, să mă debarasez de această etichetă, care îmi face cinste, să nu mă înțelegeți greșit. Este o asociere cu un mare artist al acestei țări, care a făcut performanță și în teatru, și în film, și în muzică. E un reper. Dar, la rândul meu, și eu îmi doresc să fiu un reper și îi invit pe oameni să mă cunoască drept Răzvan Bănică, actorul care, atât cât poate și cu mijloacele lui, încearcă să le spună niște povești pe scena teatrului.”
Cum este scena de teatru față de platoul de filmare?
„În esență, actoria este una și aceeași. E o meserie. Dacă o practici pe un platou de filmare sau pe o scenă, diferența dintre cele două raportări la meserie o fac mijloacele de expresie. La film, acestea sunt mult mai minimaliste. Atunci când ești la un prim-plan este mult mai ușor să cazi în fals, pentru că o cameră care surprinde fiecare gest sau fiecare expresie a feței s-ar putea să te dea de gol. La teatru, când joci într-o sală cu 200-300 de locuri, cu 20-30 de rânduri, atunci mijloacele trebuie să fie mult mai mari. Cei din ultimul rând trebuie să te vadă la fel de bine și să te înțeleagă la fel ca acela care stă în primul rând.”
„Spectacolul de teatru este efemer, față de film, unde poți trage 20 de duble, până când ești mulțumit de una dintre ele și știi că aia va rămâne pentru mult timp înregistrată. Pe când la teatru, care este un organism mai viu, ceea ce se întâmplă pe scenă în seara aia e irepetabil. Chiar dacă spectacolul e același, nu veți vedea niciodată două reprezentații identice. Și cred că farmecul teatrului tocmai ăsta este, că are propria lui viață.”
Există actori care excelează și în teatru și în film?
„Da, sunt și sunt foarte mulți actori aici, alături de noi, în România, care au făcut cariere minunate atât în teatru, cât și în film. Fără să supăr pe nimeni, primul nume care îmi vine în minte acum, care e un reper în ambele domenii, este Victor Rebengiuc. A făcut roluri memorabile, atât în cinematografia românească, dar și în teatrul românesc. Cum? Poate că ar trebui să-l întrebăm pe dumnealui. Dincolo de talent, e vorba de cum înțelegi lucrurile, de rigoarea pe care o ai tu cu tine, de foarte multă muncă și tehnică.”
FOTO: Victor Rebengiuc
Răzvan Bănică, portret de actor
Răzvan Bănică a cochetat cu teatrul încă din adolescență, însă la vârsta de 16 ani este distribuit în primul său serial de televiziune – Îngerașii (2008). Un an mai târziu apare în serialul State de România, o continuare a telenovelei Regina, difuzat de PRO TV. Au urmat aparițiile în Pariu cu viața, Și băieții câteodată și Capace. Din 2017 devine angajat al Teatrului Nottara din București și-l puteți vedea în perioada 12-21 octombrie 2018 în cadrul festivalului de teatru Fest(in) pe bulevard.
FOTO: PROTV.RO
Cum arată comedia românească în anul 2018? Mai știm să glumim și, mai ales, avem motive?
„Dacă vorbim de teatru, am avut și încă mai avem motive să râdem. Cea mai bună dovadă sunt textele lui Caragiale, care rămân actuale. Însă, dincolo de motive avem nevoie să râdem. Omul are nevoie să râdă, să se deconecteze de la nebunia asta socială în care trăiește și în care se afundă în fiecare zi. Și atunci, da, cred că, în teatru, comedia vine ca un medicament și râsul poate avea un efect terapeutic asupra unei spectator, asupra maselor.”
„Întâmplarea face ca până acum să fi jucat mult mai multă comedie decât dramă sau orice alt gen. Comedia e un gen complicat de abordat, iar comedia făcută bine este destul de greu de realizat. Presupune un mecaism comic pe care tu ca actor, prin tehnică, trebuie să-l stăpânești. Comedia e matematică, totul se întâmplă într-un ritm prestabilit care, dacă funcționează, creează un spectacol de calitate la care lumea va veni și se va amuza. Dacă nu e construit cu rigoare, spectacolul de comedie nu va fi unul de calitate. Ca în orice alt domeniu, sunt spectacole mai bune și spectacole mai proaste.”
Vezi și VIDEO: Indiciile oferite de detectivii Masked Singer România despre emisiune
Gallery