Maria Gheorghiu, cofondator OvidiuRo: „Orice copil e excepțional. Cum îi creștem potențialul, asta-i o provocare”

Redacția Redacția

Actualizat 10. 9. 2018

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Cine a auzit de Asociația OvidiuRo știe, probabil, că este creația a două femei puternice. Leslie Hawke și Maria Gheorghiu și-au dedicat 18 ani din viață pentru a duce educația în cele mai sărace comunități din România. Care e noul lor proiect aflați din acest interviu exclusiv pentru PROTV.RO.

În anul 2000, Maria Gheorghiu și-a trasat un obiectiv îndrăzneț pentru următoarele două decenii: toți copiii din România să aibă acces la educație în primii ani de viață. Împreună cu Leslie Hawke, Maria a reușit să convingă autoritățile române de importanța educației timpurii și de necesitatea aplicării unor măsuri concrete de stimulare a părinților de a-și trimite copiii la grădiniță. Proiectul lor pilot - „Fiecare copil în grădiniță” - a devenit lege în 2015 și oferă și azi familiilor sărace din România o șansă la o viață mai bună.

Maria Gheorghiu vorbește într-un interviu exclusiv acordat PROTV.RO despre reușitele Asociației OvidiuRo din ultimii 18 ani, dar și despre proiectele de viitor.

Citește și: Leslie Hawke lasă România pentru SUA: „Vreau ca țara mea să fie condusă de alt fel de oameni”

Maria Gheorghiu (stânga) și Leslie Hawke. FOTO: Sean Gallup

Cum arată viitorul copiilor români din zonele defavorizate și din familii dezorganizate pe care le-ați susținut încă de la fondarea OvidiuRo? 

„Viitorul copiilor născuți în familii defavorizate depinde - cu siguranță, în cea mai mare măsură - de educație. Accesul și calitatea educației sunt două condiții esențiale pentru ca ei să aibă șansa de a sparge cercul sărăciei în care s-au născut. Iar un profesor bine pregătit și determinat, o echipă locală care face toate eforturile să îi aducă la grădiniță și la școală, colaborând cu părinții, posibilitatea de a avea acces la educație și după școala gimnazială - de toate astea și de multe altele depinde succesul lor școlar de mai târziu - și, deci, șansa la o viață mai bună. Pentru că, până la urmă, chiar dacă educația preșcolară este baza reușitei școlare, ce se întâmplă după grădiniță este cel puțin la fel de important.”

De ce e important proiectul Povești sub Lupă? Cum vine el în ajutorul copiilor și ce ați reușit să faceți până acum?

„Ca și alte proiecte pe care le desfășurăm în perioada aceasta, prin Povești sub Lupă, implementat cu susținerea unuia dintre investitorii noștri majori încercăm să facilităm accesul la educație de calitate pentru copiii care provin din familii defavorizate. Cărți potrivite vârstei preșcolare, materiale educaționale de calitate, profesori formați în metode de predare centrate pe copil - toate aceste intervenții pe care le implementăm converg spre un singur obiectiv: accesul copiilor care poate acasă nu au nici măcar o carte, la resurse care le lărgesc orizontul cognitiv și le dau șansa să înceapă școala la fel de pregătiți ca și ceilalți copii, de vârsta lor. Ceea ce poate fi tradus în șansa unui start bun la școală și în viață.”

Sunt copii excepționali în zonele defavorizate? Cum îi ajutăm să strălucească și să devină ceea ce vor ei să devină?

„Orice copil, când se naște, este excepțional. Cum creștem potențialul unui copil - sau cum îl inhibăm, în primii 5 ani de viață - aici e provocarea. OvidiuRo nu a căutat niciodată copiii extrem de talentați sau de dotați, noi ne-am concentrat eforturile spre a le dezvolta potențialul tuturor copiilor născuți în sărăcie. Și, din punctul meu de vedere, pentru România asta este cu adevărat important: să aduci aproape de educație și să le oferi premisele necesare pentru a ajunge cât mai departe tuturor copiilor și să îi ajuți să își descopere potențialul, așa încât să aibă șansa la o viață mai bună. Lucru realmente imposibil în condiții de sărăcie extremă.” 

Citește și: Leslie Hawke, despre cei 18 ani petrecuți în România: „Am simțit că aici e locul meu”

Bilanț de activitate faceți în fiecare an. Dar cum arată activitatea OvidiuRo la 18 ani de la înființare? Care sunt marile reușite, dar și nerealizările care v-au consumat atâta energie? 

„Cu siguranță, cea mai mare realizare a noastră este Legea 248/2015, numită și Legea Fiecare Copil în Grădiniță. Practic, am reușit ca prin rezultatele foarte bune ale programului pilot, defășurat de OvidiuRo timp de 5 ani (2010 - 2015), să inspirăm o lege. Iar mai mult decât orice alt beneficiu, legea are un impact major prin faptul că reiterează importanța și necesitatea educației, în general, și trage un semnal de alarmă cu privire la necesitatea educației preșcolare, aducând-o mai aproape de părinți, de autorități, de publicul larg. În egală măsură, legea a avut un impact local, apropiind într-o oarecare măsură părinții săraci (și care ei înșiși, majoritatea, nu au beneficiat de educație), de grădiniță și de școală.

Acum 18 ani am început să implementăm proiecte de educație pentru copiii mai mari aflați în situație de risc - la nivel de școală gimnazială, chiar liceu. Am realizat însă relativ repede că este mult mai greu să schimbi o atitudine deja însușită și să îi apropii pe copiii mai mari din nou de școală, decât să începi de la vârste fragede și să formezi comportamente, punând o bază solidă pentru școală.

Am decis în 2010 să ne concentrăm toate resursele până în 2020 în educația preșcolară pentru a putea schimba oportunitățile generațiilor de copii mici. Mai ales că intervențiile în educația timpurie, la firul ierbii, sunt puține și împrăștiate ici-colo.” 

FOTO: John McConnico

Ce nu funcționează bine în România, iar asta are ca rezultat piedici în calea proiectelor pe care le derulați în țară pentru grupurile vulnerabile?

„Ceea ce ne lipsește de multe ori este baza comună de înțelegere a importanței educației timpurii. Deși teorectic toată lumea este de acord, în fapt atenția și resursele sunt direcționate către nivelul gimnazial, liceal și universitar. Părerea noastră este că multe dintre problemele sistemului de educație, inclusiv analfabetismul funcțional și părăsirea timpurie a școlii, pot fi prevenite prin intervenții, relativ ieftine, în primii 6 ani de viață ai copiilor.”

Cât de conștient și de prezent e statul român în programele de combatere a abandonului școlar și a sărăciei?

„Pentru a produce o schimbare reală în bine ai nevoie de intervenții susținute și sistemice. La nivel de strategie statul român este blindat din toate părțile și dacă măcar 50% din recomandări s-ar aplica, cred că țara noastră ar fi mult mai dezvoltată, iar copiii din familiile sărace ar avea șanse concrete de a rupe cercul vicios al sărăciei și marginalizării. De asemenea, deși există programe de combatere a abandonului școlar, de cele mai multe ori acționează punctual, activitățile nu sunt integrate, iar programele în sine nu sunt corelate cu alte intervenții de combatere a sărăciei. Ceea ce duce la un impact limitat.

Cred că este necesar ca toate intervențiile acestea să fie centralizate, corelate, monitorizate și analizate obiectiv rezultatele pentru a înțelege repede ceea ce funcționează și pentru a le extinde la nivel național.”

Main photo: Cătălin Olteanu