Legenda mănăstirii Cârța, din "The Nun", horror-ul filmat în România: fantome, blesteme și un pariu cu Diavolul

Redacția Redacția

Actualizat 10. 9. 2018

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Filmul horror "The Nun / Călugărița: misterul de la mănăstire" a fost filmat în România, iar acțiunea are loc la mănăstirea Cârța, din județul Sibiu. 

The Nun face parte din universul The Conjuring şi Annabelle, fiind un spin off al lui The Conjuring 2. Faptul că acţiunea se petrece în 1952, la o mănăstire din România, Cârţa, ar putea transforma filmul într-unul obligatoriu pentru fanii genului din ţară.

Foto: Agerpres

În centrul atenţiei este demonul Valak, care apare şi în Annabelle: Creation, iar coşmarul începe atunci când o călugăriţă, un preot şi o novice (adică o tânără care se pregăteşte să devină călugăriţă) investighează decesul suspect al unei măicuţe.

Filmările au avut loc, în perioada 3 mai - 23 iunie 2017, la Castelul Corvinilor, în Sighișoara, la Palatul Parlamentului din București, dar și în studiourile Castel Film.

Mii de turiști străini, în special germani și francezi, poposesc an de an la fosta Abație Cisterciană de la Cârța, județul Sibiu. Curiozitatea lor nu e legată doar de ruinele mănăstirii ridicate în urmă cu peste 800 de ani, ci și de legendele care spun că vechea abație e bântuită de fantome.

„Se întâmplă lucruri stranii. În odaile de la parter și în beciuri se mișcă scaunele și tremură zidurile. Fostul preot era absolut convins că sunt fantome aici. N-ar fi exclus, pentru că în curtea mănăstirii la fiecare palma de pamant poți gasi oseminte omenești”, spune preotul Michael Reger.

Mănăstirea a fost fondată în anii 1205 - 1206 de către regele Andrei al II-lea al Ungariei şi a deţinut un rol importat în istoria politică şi culturală a Transilvaniei medievale, consemnează povestisasesti.ro.

O altă legendă este legată de modul de viaţă auster al călugărilor. Hrănindu-se tot anul doar cu castane şi fierturi din frunze de fag, călugării mureau la doar 35 - 40 de ani, de aici şi numeroasele morminte din abaţie. 

În fața casei parohiale curge un mic pârâu cu apă, despre care se spune că nu îngheață niciodată, pe care încă mai funcționează o mică moară cu ciocănele.

O poveste interesantă îi pune pe cistercieni în competiție cu Diavolul, chiar la începuturile mănăstirii. Se spune că pe când au început cistercienii să ridice mănăstirea, Diavolul a fost cuprins de mânie și invidie. Așa că pe malul celălalt al Oltului a început și el construcția unei clădiri înversate, nu spre cer, ci spre adâncurile pământului. Călugării și Diavolul lucrau de zor, zi lumină, fiecare pentru a avea edificiul mai impunător, care să atragă mai mulți credincioși.

Tot sfătuindu-se și rugându-se, călugării au avut într-o zi o idee sclipitoare care să-i vină de hac Diavolului. Iată că într-o noapte s-au pus ei împreună și au construit un baraj pe Olt, astfel încât au inundat toată groapa în care Diavolul își construia mănăstirea. Și așa a rămas mănăstirea cistercienilor singura din zonă, solidă și impunătoare ca o catedrală, de veghe secole de-a rândul, până în zilele noastre.

Această legendă explică existența unei mlaștini din apropiere, despre care sătenii spun că ar fi fără fund pentru că s-ar afla pe locul mănăstirii pe care a săpat-o diavolul în pământ. Tot în acea mlaștină se spune că se aud bătând clopotele care au fost furate de tătari și aruncate în adâncuri, mai menționează sursa citată.