Pentru Catalin Neamtu urmeaza o perioada cu schimbari importante. Va renunta la viata de familie si la spectacole, pentru a intra in Ferma Vedetelor. Am vrut sa aflam de la el ce ii va lipsi cel mai mult, dar si ce asteptari are de la noul proiect din care va face parte.
Cum a fost copilaria ta in Bucuresti?
Am copilarit in Drumul Taberei, intr-o zona cu multe optiuni pentru joaca. Aveam spatii verzi unde ne jucam “Ratele si Vanatorii”, “Leapsa pe cocotate”, “Tara, tara vrem ostasi”. Strada o transformam in teren de fotbal sau tenis de picior si se intampla destul de rar sa treaca masini sa ne deranjeze joaca. Cand nu erau fotbal sau tenis de picior, era sigur “Frunza”, fetele mai jucau si “Sotronul” sau “Elasticul”, iar noi mai jucam “Linuta” sau “Cauciucul” pe surprize de la guma Turbo si fotbalisti de la CinCin. Asadar, petreceam mult timp cu activitati in exterior.
De la lumina reflectoarelor, la viata la ferma. Cum ai descrie trecerea?
Ca pe o provocare pe care o primesc cu bratele deschise. Este ca trecerea de la teatru la improvizatie. De la text, la nimic pregatit. Adrenalina in stare pura.
La ce-ti va fi cel mai greu sa renunti cand vei fi in ferma?
La pupicul de seara al copiiilor, Smaranda si Petru, si spectacolele de improvizatie saptamanale. In rest, nu prea pun pret pe obiecte. Cu siguranta vom avea multa treaba fizica si va suplini nevoia device-urilor.
Care a fost un moment dificil la inceputul carierei tale?
Cand am ajuns in anul II si nu prea intelgeam care-i treaba cu Cehov. Am luat cea mai proasta nota dint toti anii de facultate. Licenta am luat-o cu 10 si ironia sortii a facut sa joc Trigorin din “Pescarusul”, tot Cehov.
Cum ai depasit momentul dificil?
Cu Shakespeare, urmatorul semestru.