- In afara de ce se putea vizita in oras nu aveam timp sa mergem in alta parte. La Rochelle are povestea lui, cu catedrala lui, cu muzeele lui: maritim, al artelor, de istorie a naturii sau un buncar construit de nemti in timpul razboilui. Am trecut fugitiv prin câteva, atat cat a fost timp.
- Este o aventura si sa intri in fort, nu doar concursul in sine. De la hotel ne-a preluat o masina care ne-a dus vreo 40 de kilometri pana la un ponton, la ocean. De-acolo, ne-a dus o barca, vreo 20 de minute, pana la fort. Din acea barca trebuia sa trecem in alta barca acostata la malul fortului. De-acolo, pentru ca nu existau scari care urcau in fort, trebuia sa ne suim intr-un soi de dispozitiv, ca o trambulina pentru copii, cu sfori de care te puteai tine si care se strangeau, ca un con, in sus. Trebuia sa stam pe marginile podelei acestui dispozitiv, sa ne tinem de acele sfori si un brat de macara ne lua pe sus cu totul si ne urca in fort.
Care a fost primul gand cand ai vazut Fortul de pe mare?
- Echipa noastra a plecat spre fort cu o barca pneumatica spre fort, pentru ca, la acea ora, oceanul se retrage zeci de metri de mal si vapoarele nu pot trage la mal. Fluxul si refluxul oceanului modificau adancimea lui cu aproape 6 metri, de dimineata pana la pranz. Printre stropii aruncati de saritul barcii peste valuri, pe o vreme putin innorata, fortul ni se arata asa cum iti inchipui cand citesti carti de aventuri, ca un loc misterios, de neatins, de nepatruns, cu o comoara bine ascunsa acolo.