Un om puternic si increzator a pus pe harta Europei un sat din Transilvania pe care l-a transformat in taramul de vis, locul in care se desfasoara cele mai reusite competitii ecvestre din Estul salbatic.
In mijlocul Transilvaniei, la Prod, la cativa kilometri de Sighisoara traieste Mihnea Virgolici, un bucurestean care si-a transformat cu tenacitate pasiunea pentru cai intr-un mod de viata. El este generatorul celor mai importante evenimente hipice din Romania, la care vin sute de spectatori si turisti din toate colturile lumii.
„Sunt oameni care vin din Canada si dau sute de parale pe drum pentru trei zile aici”, povesteste el. „Back to the dream land, stii ce inseamna back to the dream land pentru mine? A must do for everybody, asta spun oamenii care se intorc in Romania pentru concursul meu. Asta este principalul meu mesaj - ca se poate!”
Pasiunea lui Mihnea, calaretul crescut langa Cismigiu, a incoltit cu ani in urma. La majorat, la varsta la care baietii viseaza motociclete sau bolizi de lux, Mihnea a primit cadou un cal. Iar ceea ce-si dorea el era un club de calorie. „Asta cu caii e un virus si zici ca daca ai un cal iti trece, dar e loveste tot mai tare…”, marturiseste Mihnea.
In 1996, in primul an de ProTV, l-am filmat pe Mihnea in Otopeni, langa Bucuresti. Abia trecut de pragul adolescentei el pusese deja bazele unui club de echitatie. Intr-o Romanie framantata de tranzitie, Mihnea voia sa faca altceva : sa creasca cai si sa impartaseasca pasiunea sa si cu altii. Si a reusit. La inceput i-a stat alaturi si fratele sau, Vadim Virgolici, acum unul dintre cei mai apreciati medici pentru cai din Romania.
Pasiunea pentru cai, transformata intr-o afacere de succes
Vadim a studiat medicina veterinara in Romania, dar s-a specializat ani de zile in strainatate, in Europa, dar si peste Ocean. S-a intors in tara si a reusit sa ridice standardele medicinei veterinare pentru cai. Cu doi copii mici, el prefera acum poneii.
Mihnea a lasat insa in urma Bucurestiul din lipsa de spatiu. Spune ca nici el, nici caii, nu erau fericiti in Capitala. A facut de toate pentru a-si urma visul. A fost jocheu, instructor, grajdar. „Cine zice ca face calarie si nu pune mana pe lopata, macar din cand in cand e, o gluma”. Acum are intre 20-30 de cai in permanenta la ferma de langa Sighisoara pe care a achizitionat-o in 2002, cand si-a dat toti banii pe constructiile ce nu erau prea aratoase.
S-a mutat pe dealurile transilvanene cu mult curaj, dar si cu o doza de inconstienta. Nu avea din ce sa traiasca, nici macar frigider nu avea. Primii ani au fost foarte grei, vindea lucruri de prin ferma ca sa aiba bani de paine. Ca sa reziste si-a luat si cateva vaci pe langa caii care nu-i aduceau atunci decat gauri in buget. In 2004 a fost solicitat sa faca cursuri pentru a deveni oficial la Olimpiada de la Atena si n-a stat pe ganduri, desi ii lipseau bani de avion. „N-aveam nici o letcaie, m-am dus la Joiana, am luat-o de funie, am vandut-o pe Joiana si m-am dus fain frumos la Atena pentru cursul de instructor”.