Cand toti prietenii lui stateau la oras, Razvan s-a mutat la tara. In loc sa calatoreasca prin lume, a explorat dealurile din Transilvania si asa i-a venit ideea sa-si deschida o afacere care intre timp i-a schimbat viata.
La 23 de ani, dupa cateva incercari nefericite de a-si gasi un job, ca toti absolventii de facultate, si-a propus sa lucreze la proiecte de conservare a satului. Absolvent de Facultatea de Stiinte Economice din cadrul UBB, sectia de Economie Agroalimentara, el s-a mutat pentru o perioada in satul Idicel Padure, unde i-a si venit ideea de a incepe o afacere:
“Am studiat cu pasiune domeniul si mi-am petrecut o lunga perioada in biblioteca aprofundand partea economica a agriculturii romanesti de la reformele agrare pana azi. Asta insa nu a fost destul cand am fost nevoit sa ma angajez, duceam lipsa de experienta si nu am reusit in aceea perioada sa imi gasesc nimic in domeniu, asa m-am hotarat sa fac eu experienta. Am pornit de la ideea de a face o cercetare socio-economica intr-un sat de munte si sa incep cu proiecte de conservare a satului. Petrecand o perioada la Idicel Padure unde aveam grija de animalele si gospodaria unei familii din sat, am luat-o pe dealuri si am gasit ciresii in plina floare peste tot unde priveam. Asa a inceput totul”, povesteste Razvan.
Avea 23 de ani cand a lansat “Dulceata lui Razvan”, o afacere pentru care a renuntat la economii si la telefonul mobil:
“Aveam ceva economii proprii fiind si ziua mea in perioada respectiva, mi-am vandut ceva bunuri(telefonul) si am ajuns la tanti Veronica, o gospodina din sat care s-a oferit sa ma ajute in demersul meu de a face dulceata si satul Idicel Padure celebru. Am inceput cu ciresele, ne-am pus un ceaun in curte si am fiert pana noapte tarziu incercand sa gasim gustul pe ce mi-l doream eu, acela de afumat si gust de fruct, fara prea mult zahar”.
Marturiseste ca i-a fost greu la inceput, mai ales pentru ca nu stia nimic din ce inseamna un business – tot ce voia el era sa faca dulceata din fructele salbatice care cresteau in zona.
“Mi-am dat seama abia mai tarziu cand am fost la un targ la Paris (SIAL2012) ce inseamna sa produci mancare. A fost un contact destul de brutal cu o realitate mult prea indepartata pentru mine, dar am gasit un client destul de important care mi-a apreciat produsul si si-a dorit colaborarea cu mine, desi nu aveam nimic pregatit pentru un pas atat de important.”, isi aminteste el.
Citeste tot articolul aici pe foodstory.ro