Bisog Laura

Redacția Redacția

Actualizat 30. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Sunt din Iasi, nascuta pe data de 16 iunie1971, in localitatea Husi, jud.Vaslui si sunt de meserie barman - ospatar.   Parintii mei se numesc Leonte Ion si Iulia, tata are 68 ani si e pensionat  pe caz de boala si mama are 64 de ani si e pensionara. Suntem 4 frati, 3 fete si 1 baiat, in urmatoarea ordine, eu, Laura Bisog, sunt cea mai mare, am 42 ani, sora mea Sorina Mioara, are 41 ani , 2 copii si e casnica,fratele meu, Ion, are 39 ani si e liber profesionist in strainatate, iar sora mea cea mai mica, Mihaela,varsta 38 ani.   Viata parintilor mei este cam complicata, traiesc modest la cativa kilometri buni de Iasi, la tara ,de mai bine de 2 ani de zile, in casa bunicilor mei din cauza unui mare necaz care s-a abatut asupra familiei nostre. O ruda foarte apropiata,neam de sange,i-a lasat fara apartamentul din Iasi, au fost executati si evacuati din casa in care locuiau de aproximativ 20 ani si am fost nevoiti sa ne imprastiem fiecare pe unde am putut.   Copilaria mea este aproape un roman! Inca de cand m-am nascut, parintii mei nu aveau pe atunci posibilitatea sa ma intretina si am fost lasata la bunicii din partea mamei, la Husi, unde m-am si nascut de altfel. Am crescut in dragoste si armonie. La varsta de 6 ani am fost la gradinita si pot spune ca inca de pe atunci imi placea foarte mult sa cant, am avut serbari la care participam cu multa dorinta, simteam ca-mi place din ce in ce mai mult muzica. Tin minte foarte bine ca prima mea melodie a fost ,,Hai, Catrina, si-mi arata”, cantata de mine in costum national, la care educatoarea a ramas surprinsa.   In continuare stand tot la bunici, am invatat  clasele intai si a doua a tot la Husi, dupa care parintii mei au venit sa ma ia la Iasi la varsta de 9 ani. Fiind cu parintii, mi-am lasat in urma bunicii cu durere in suflet, m-au crescut si i-am iubit foarte mult. In clasa a zeca am dat treapta 1 la care am cazut si am fost repartizata la o scoala profesionala de industrie usoara, cu profil tesator. Bineanteles ca nu am terminat scoala din cauza faptului ca a trebuit sa intretin familia, parintii mei o duceau foarte greu cu banii. Am plecat din Iasi la sora tatalui meu, unde am lucrat ca ajutor ospatar, in Mangalia, statiunea Saturn, sezonier.   Acolo am cunoscut un instructor de la un liceu din aceeasi localitate care m-a invatat ospatarie si pentru prima data, la varsta de saptesprezece ani, am inceput sa cant prin restaurantele unde lucram, fiind remarcata de el pentru vocea mea si de atunci  a inceput sa am mai mare incredere in mine.  La varsta de 19 ani, cand m-am intors in satul meu natal am cunoscut un baiat dintr-o comuna apropiata bunicilor mei, am vorbit 2 ani de zile, dupa care ne-am casatorit si ne-am mutat la Navodari, unde avea el serviciu. Prima mea casatorie a durat 5 ani, am trait cativa ani linistiti, dupa care au inceput neintelegerile.   M-am hotarat sa ma intorc acasa la parintii mei la Iasi, am divortat dupa 1 an de zile de la intoarcerea in Iasi. Dupa o perioada scurta de timp am fost nevoita sa o iau de la capat, plecand prin lume sa muncesc din greu sa-mi ajut parintii. Am cunoscut diferiti oameni si am invatat multe de la viata, inca de pe atunci am invatat cum sa ma descurc de una singura .   La varsta de 29 ani am urmat cursurile de barman – ospatar la care am obtinut o diploma si am putut fi angajata cu un salariu care imi putea permite sa traiesc decent. Dupa cativa ani de zile, m-am recasatorit. Amintirile mele din copilarie au fost foarte putine cu bucurii, am plans mult in viata si mi-am dorit liniste sufleteasca si astept de la Dumnezeu un semn sa-mi dea puterea de a realiza ceva in viata si ma rog sa-mi indeplineasca cel mai mare vis, o cariera in muzica.   Talentul mi l-am descoperit de mica, mi-a placut foarte mult sa cant de la varsta de 5 ani. Am iubit interpretii romani si muzica usoara romaneasca, artisti ca Angela Similea, Corina Chiriac si idolul meu, Mirabela Dauer, care mi-a intrat la suflet si am inceput sa-i cant melodiile. Am inceput sa la cant in fata oglinzii inca de la 7 ani.   Talentul de a canta il mostenesc si putin din familie, mai exact de la bunicul meu din partea tatalui, care a fost dirijorul fanfarei din Cozmesti, jud.Iasi.   Cei din familie nu au avut posibilitatea de a ma ajuta financiar si mi-am dorit din  suflet  sa urmez o scoala de muzica, dar prietenii m-au incurajat si mi-au apreciat talentul si ma ascultau cu drag in orice imprejurare.   Talentul il mostenesc si de la tatal meu, cu toate ca vocal nu canta nimeni din familie, doar la instrument, la acordeon canta tatal meu la diferite ocazii si eu il insoteam cu vocea, in special la sarbatorile de iarna.   Cu sotul meu, Gigi, m-am cunoscut din intamplare, in timp ce-mi desfasuram serviciul, intr-un snack-bar, acum 12-13ani, ne-am placut si am hotarat sa fim impreuna, doar ca situatia nu era chiar roz din cauza faptului ca nici unul dintre parintii nostri nu a fost de acord cu casatoria noastra.    Deocamdata nu stiu ce-mi poate rezerva viitorul, dar am incredere in mine si am credinta mare in Dumnezeu. Nu-mi pot face planuri de viitor pentru ca nu stii niciodata ce se poate intampla, dar mai stiu ca niciodata nu e prea tarziu pentru indeplinirea dorintelor.   Imi doresc din toata inima sa o cunosc personal pe Mirabela Dauer si  sa-i spun ca o iubesc din suflet de cand eram mica.    Nu ma pot compara cu nimeni, iar asemanarea cu alte persoane este un fapt ce imi da un impuls puternic de a ma afirma .Mi s-a intamplat ca in ultimii 3 ani lumea sa ma confunde, sa ma opreasca pe strada si sa ma intrebe :,,Nu va suparati, sunteti doamna Mirabela Dauer?   Am venit la Romanii au talent deoarece cred in talentul cu care m-am nascut. Acum 4 ani, cand a inceput show-ul , l-am indragit din prima clipa, dar nu aveam destul curaj sa particip, pe deasupra era serviciul care imi ocupa foarte mult timp. Acum 3 ani am cunoscut o persoana speciala pentru mine, pe fosta mea sefa de restaurant, d-na Mariana, si vreau sa-i multumesc pe acesta cale  pentru ca a fost un mare sprijin pentru mine. Fiind ospatar part-time la restaurantul dumneaei, se organizau diferite petreceri, si auzindu-ma prin bucatarie cantand, m-a rugat sa cant o melodie cu formatia si asa, incetul cu incetul, au vazut ca am talent si eram placuta cantand piesele din repertoriul Mirabelei Dauer. Am urmarit toate editiile de la ,,Romanii au talent” si am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi acord o sansa visului meu si impreuna cu sefa mea am hotarat sa ma inscriu  la acest show iubit de toata lumea.   Experienta mea la ,,Romanii au talent,” a fost cea mai emotionanta si importanta clipa din viata mea. Nu am sa uit niciodata in viata mea momentul in care am pasit pe scena , in fata juriului iubitor de talente si a miilor de spectatori.   Daca ar fi sa castig, as investi foarte mult in talentul pe care romanii au considerat ca il am, as ajuta copii orfani , as dona la o  biserica ca Dumnezeu sa ajute pe toata lumea necajitasi nu in ultimul rand pentru o casa, sa-mi strang toata familia langa mine, care a suferit si sufera in continuare de cand am ramas toti pe drumuri!   Daca ar fi sa am un concert, cu siguranta as umple sala, as da tot ce pot cantand si le-as umple inima de bucurie, emotionandu-i pana la lacrimi pentru ca numai ei ma pot aprecia pentru talentul meu si acum ca niciodata am foarte mare incredere in mine si in talentul meu si ca pot ferici pe oricine cantand din suflet!