N-a vazut vreodata marea, dar creste deja o generatie. Exemplul elevei de 10 ce s-a visat educatoare

Redacția Redacția

Actualizat 1. 12. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

1 DECEMBRIE 2013. Ana Maria Serban este unul dintre cei 122 de absolventi de nota 10, pe care i-a dat Romania in acest an scolar.

De 1 decembrie, sarbatorim impreuna 18 ani de ProTV. La multi ani, Romania! La multi ani, ProTV!

A luat bacalaureatul cu media maxima, dar nu a plecat- asa cum se asteptau cei din jur- sa-si continue studiile la o universitate de top de peste hotare.

A ales sa devina educatoare la o gradinita de stat din Bucuresti si este, in paralel, si studenta la cursuri de zi, tot la stat. 

Dragostea ei pentru carte, dar si pentru copii, au mult de a face cu educatia primita in familie, intr-un sat sarac din Olt.

Pentru Matei si restul grupei mici, ea este doamna... pentru mamicile mai mari decat ea cu 7-8 ani, e domnisoara Serban. Pentru colegele educatoare e Ana. La varsta la care strabunica ei avea deja 2 copii, ea are 20. Aceeasi varsta de 19 ani, cand multi adolescenti uita de ei pe nisipul din Costinesti. Ea inca n-a vazut marea.

Acum 7 luni inca era clasa a XII-a. Era unul dintre cei 180 de mii de absolventi care dadeau examenul maturitatii. 80 de mii l-au picat rusinos. In iunie, doar un candidat din 900 a luat la bac 10 pe linie.

"Cand am intrat pe poarta liceului, o colega mi-a spus Ana, stai fara grija, ai luat 10 la toate! M-am enervat atat de tare, ma gandeam Doamne, fata asta chiar face misto de mine? Stiam ca am invatat, dar nu credeam ca mi se poate intampla ceva atat de frumos tocmai mie.", spune Ana Maria Serban.


Vezi VIDEO pe stirileprotv.ro

De ce a ales un elev cu 10 la BAC sa ramana in tara

Ana Maria e unul dintre cei 122 de liceeni de 10 din Romania, decorati in cadru festiv de ministrul Educatiei. Cu 10 la bacalaureat si premiul intai pe tara la psihologie, Ana Maria ar fi avut drum neted spre orice universitate de afara. Doar, intr-o vreme in care nu se mai "poarta" sa asculti sfatul parintilor, s-a intors catre ei pentru ajutor si raspunsuri.

"Ma raportez altfel la lume decat alte persoane de varsta mea. M-am gandit ce sa fac. Banii nu prea imi ajungeau, recunosc. Inca din clasa a saptea tata a spus ca ar putea fi o varianta buna pentru mine. Mi-a prezentat lucrurile intr-o forma foarte frumoasa astfel incat sa aleg meseria de educator si nu regret, niciun moment n-o sa regret"

Imediat dupa bac, in timp ce colegele isi reinnoiau garderoba, ca sa fie in ton cu moda in sesiunea de toamna, Ana Maria si-a urmat vocatia si dragostea pentru copii si a dat examenul pentru educatori.

"Sunt indragostita de ei, recunosc. De fiecare data cand ma suna mama, ii mai dau cate un copil la telefon."

Ca institutor debutant, castiga castiga 794 de lei pe luna.

"-Te intristeaza cand primesti banii, putini, la sfarsitul lunii? 

- Nu ma intristeaza, pentru ca acest venit este muncit."

Ana Maria Serban isi lasa deschise toate optiunile. Dupa ce a luat si diploma de dascal, a mai dat un examen si a intrat si la facultatea de Comunicare, la stat, pe un loc fara taxa.

Si-a cumparat, din premiul dat de ministru, o rochie neagra si o pereche de balerini. Le-a purtat si in prima ei in campul muncii, si la intalnirea cu noi, si le poarta mereu cand vin inspectori sa vada daca educatoarea studenta nu lasa copiii cu altcineva ca sa fuga la cursuri. Nu e cazul.

"-Voua va place doamna? 

-Da. 

- Sincer, ca doamna nu e aici. 

- Da, ne place. 

- Pentru ca e frumoasa si poarta rochita. 

- Pentru ca e buna cu noi, nu e rea."

Iar dupa ce piticii se culca doamna isi ia geanta pe umar si schimba doua autobuze si un metrou sa ajunga la scoala, la cursurile pentru bobocii la Comunicare.

"Chiar este o tipa de admirat. Am ramas foarte uimita cand am aflat ca lucreaza si ca educatoare si ca are atata rabdare si cu copiii, sa vina si la facultate. Altii in locul ei nu ar f putut sa faca aceste lucruri. In ziua de astazi majoritatea sunt intretinuti de parinti, asteapta sa primeasca totul pe tava", spune o colega.

Cum arata viata ei in satul Busca, din Olt

O data la trei saptamani, Ana Maria se intoarce acasa. In sat Busca, comuna Mihaesti, judetul Olt. Vine sa-l mediteze pe Adrian, un frate mai mic care viseaza un loc la Academia de politie. Isi gaseste parintii discutand aprins aceeasi vesnica problema- de ce tatal ei, muncitor la vulcanizare, nu lasa duminica pentru Biserica.

Tatal i-a spus mereu ca in satul Busca banii se fac si se incaseaza si mai greu ca la catedra. Chiar si acum, ca adult, Ana Maria cauta sfatul si mangaierea celor care ii dau echilibru si dragoste, mai importante de fapt decat un depozit in banca, o mostenire sau un apartament in care sa stea confortabil in capitala. 

Parintele cu maini trudite ii aminteste insa tot timpul ca e pacat sa nu castige o paine altfel decat a facut-o el.

Trenul costa de fapt 8 lei dus, 8 intors cu personalul din halta Mihaesti. In rest, in ultimii ani Ana Maria a castigat la olimpiade cat sa-i ajunga de haine, carti, poate chiar si mancare. Pe un premiu intai pe tara la pedagogie a primit anul trecut o mie de euro. A avut colegi de liceu care au primit o masina cand au luat- cu mare chin- bacul. Au plecat in vacante in Franta, au mers la cumparaturi la Milano, au primit sa-si deschida o afacere cand au intrat la o facultate fara frecventa. Ea a cumparat- din banii de olimpiada- o motocicleta.

Ana a facut 4 ani naveta la 60 de kilometri distanta, cu microbuzul, autobuzul si trenul, pana la liceul din Slatina. Turele cu motorul pe ulite i se par scurte ca o statie de metrou.

Tatal ei a incurajat-o spre educatie

Pentru tatal educatoarei ecuatia nu are nicio necunoscuta. A indemnat-o pe Ana Maria sa fuga de munca grea de acasa. iar acum vede ca fata fuge, cat de mult poate, spre casa.

Tanara recunoaste ca, in tot acest timp, n-ar fi putut sa lupte singura. In satul sarac din Olt gaseste mereu caldura mamei si incurajarile tatalui. O incarca cu energie entuziasmul fratelui ei. De ce ar pleca asadar in lumea larga, daca aici isi gaseste linistea si multumirea de sine?

La Harvard nu l-ar vedea pe tata punand pe roti un scuter adus pe jenti de un vecin. La Cambridge n-ar mirosi a soba de teracota. Si, e drept, la Oxford n-ar intelege nimeni ca e chiar placut sa stai cu ai tai in aceeasi odaie.

Cum se zice in Olt, Ana Maria stie sa "impleteasca" sarmale. O data pe luna educatoarea olimpica pleaca la Bucuresti cu ce culege din gospodaria parintilor.

Ca sa ajunga la 700 de lei pe luna, mama, ingrijitoare la scoala, a devenit de curand si fochist.

"Aveam suferinta asta, ca nu pot sa le ofer mai mult. Si nu pot sa le ofer mai mult", spune femeia.

Universitatea i-a dat adolescentei ceea ce lipsea din poveste si n-ar fi putut sa achite parintii- un pat la 3 kilometri de facultate, din care unul il face pe jos.

"Acesta este un liceu de aeronautica, se numeste Henri Coanda, din cate stiu eu. Suntem la caminul SNSPA, locul in care eu locuiesc"

N-a vazut niciodata marea

Zilnic trece pe langa elevi de liceu care vorbesc si se poarta cu o duritate care Anei Maria ii este complet straina. Aparent, diferenta de sanse intre ea si ei e ca de la pamant la cer.

"-Tu ai fost vreodata cu avionul? 

- Nu."

"M-am gandit ca din salariu sa pun deoparte sa zicem 50 de lei in fiecare luna si sa reusesc ca vara aceasta sa merg la mare. 

- Acum cati ai stransi? 

- Deocamdata niciun leu!"

Nu s-ar mira nimeni insa daca, in cateva luni, Ana ar strange cat sa ia un tren personal cat sa ajunga in Vama. Bani pe care probabil cele 5 colege de camera i-ar primi de la parinti intr-o clipa. Pe care i-ar da pe un cocktail sau pe un dres. Doar ca seara in pat, cu teancul de diplome alaturi, educatoarea olimpica e mandra ca tot ce primeste la 19 ani e din munca si pe meritul ei.

"As plati 90 de lei, dar pentru ca sunt cadru didactic din fericire nu platesc"

Ana Maria e unul dintre putinii tineri care nu pasesc in viata pe cai batatorite de parinti. Ar fi putut fi studenta oricarei mari univestitati din lume si totusi... a ales sa ramana. Din dragoste pentru parinti, pentru prieteni, dar mai ales pentru ca vrea sa lase ceva in urma ei. Ramane aici pentru, poate, e singurul loc din lume unde poate fi dimineata la grupa mica, dupa amiaza la seminar si seara pe ulilele din Mihaesti. Si unde, din copilul si adolescentul de 10, devine un om de nota 10.