Interviu cu Octavian Strunila, Tutu din sitcomul Tanti Florica: "Florin Calinescu e in stare sa vorbeasca 200 de ore incontinuu"

Redacția Redacția

Actualizat 18. 9. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Daca Tanti Florica isi alinta baiatul "Tutu", tie cum iti spunea mama ta cand erai mic?:) 

Cand eram mic eram alintat, aproape de fiecare membru al familiei, altfel! Parintii imi ziceau Tavi sau Tavita, o bunica Octavel, alta Tavel; un bunic – Octav…
 

Florin Calinescu ti-a gasit vreun alint, vreo porecla pe platourile de filmare? dar "meserie" ai apucat sa furi de la el?:) 

Cel mai calduros alint pe care l-am primit de la Florin Calinescu pe platou a fost “bai, moldovene!” El nu stie ca eu chiar ma mandresc cu asta pentru ca de acolo imi trag toata seva! Aproape toata! Evident ca primul lucru care te da pe spate atunci cand il intalnesti pe Florin Calinescu este energia inepuizabila de care da dovada. E in stare sa vorbeasca 200 de ore incontinuu. Daca, la un moment dat, dupa 12 ore de filmare se intampla sa cedeze fizic, mintea ii ramane intotdeauna brici! Are o inteligenta diabolica si functioneaza la o viteza de superprocesor in orice context. Cred ca actoria se face cu energie si, mai mult, la genul acesta de produs, sitcom, energia cu care vii pe platou e primordiala. Florin Calinescu ne induce asta tuturor.

Ce ti se pare cel mai greu la... a fi femeie? 

Cred ca e foarte complicat sa fii femeie. Si spun asta pentru ca am in jurul meu o mama, o sotie si o fiica. Cred in femeia independenta, care-si croieste singura un drum in viata, dar care are acasa o familie si un camin. Asta cred ca e cel mai greu la o femeie: sa impaci cariera cu familia si, in special, cu cresterea copiilor la inceput.

Cu ce te mai ocupi in afara de televiziune? unde te mai putem vedea? 

Am foarte multe lucruri pe cap! Doi copii inseamna multe responsabilitati. Sa mai aud pe cineva care nu are copii ca se plange ca nu are timp de el. Acum e mai usor. Parintii mei s-au mutat in Bucuresti, foarte aproape de noi si ne ajuta extrem de mult. Vreau sa le multumesc din tot sufletul pentru ce fac si sa-i incuviintez ca stiu ce sacrificiu a insemnat schimbarea asta pentru ei. 500 de km si aproape o alta lume! Le multumesc!

Pe de alta parte am o asociatie culturala, “Artmanifest”, si incercam sa facem viata artistilor mai usoara. Adica: stim ca in zona asta sunt putini bani si noi incercam sa obtinem fonduri, prin toate mijloacele legale, pentru proiecte culturale. Printre alte proiecte de film si scenaristica, avem in lucru un proiect foarte mare in colaborare cu APIR si care se desfasoara la nivel national. Este vorba despre un festival de teatru in Bucuresti la care sa participe toti cei mai buni tineri actori din toata tara. Eu am castigat premiul pentru cel mai bun actor in 2005, cand am terminat facultatea, si dupa asta nu s-a intamplat nimic. N-a venit nimeni sa-mi spuna :”bai, esti bun, te angajez la teatrul din Radauti sau Babadag!” sau “te iau in nu stiu ce film!”. Nu! M-am intors in Bucuresti si am luat-o de la 0! De asta vreau sa-i feresc pe cei care termina facultatea acum. Vreau sa fac festivalul asta si sa chem in comisie oameni care au ceva de spus. Regizori de film, de televiziune, directori de teatre, regizori de teatru, producatori. Astia sunt oamenii care trebuie sa te vada cand ai douazeci si ceva de ani. Asta vreau sa fac, sa-i aduc impreuna pe cei care sunt talentati si pe cei care au nevoie de oameni talentati. E ideea mea si imi asum tot ce spun aici. Se poate sa mai apara cateva chestii asemanatoare pe piata pentru ca am vorbit mai repede decat trebuia, inainte sa ne protejam conceptul, inainte sa ne asiguram ca nu sunt hoti intelectuali prin preajma. Dar nici asta nu-i un lucru chiar rau! Sa furi o idee si s-o pui in practica in folosul societatii! Se dezvolta oportunitati pentru tinerii actori! Bravo! Frumos ar fi fost sa ne propuna sa lucram impreuna, pentru ca a fost ideea noastra dar… Sper ca intr-adevar sa-si doreasca sa promoveze tinerele talente, nu sa-si umple buzunarele cu un festival de fatada!

Am inteles ca ti-ai deschis si o scoala de actorie. ce se invata prima oara la un curs de actorie? 

Da! Am o scoala de actorie de 2 ani. EcArt Studio in Pache Protopopescu. www.actorie-dans.ro. La scoala mea se face balet de la varsta de 4 ani si pana la cea mai inaintata varsta. Avem grupe de adulti care functioneaza foarte bine. Se face actorie pentru copii (10-13 ani) si actorie pentru adolescent (13-19 ani). Primul lucru pe care-l inveti la actorie este sa fii sincer si sa te intrebi “ce ar fi daca ar fi” sa fii pus in situatia respectiva. Cu restul vine fiecare de acasa!

Fetita ta se afla printre cursanti?:) 

Fetita mea are aproape 4 ani si da, se afla printre cursanti! Face balet la grupa mica si mi-e frica sa nu ajunga balerina. Am glumit! 

Cum esti tu ca tatic? 

Imi place foarte mult sa fiu tatic! Acum, ca incep sa inteleg si ce inseamna sa fii si tatic de baiat, Sasha are aproape 2 ani, lucrurile se schimba. Fiecaruia trebuie sa-i dai ce are nevoie. Eca are nevoie de un anumit tip de afectiune. E fetita si sensibilitatea cu care incaseaza anumite situatii ma copleseste. Sasha are nevoie de mine altfel. Sunt foarte diferiti.