Rares Nastase - copiute, materii preferate si emotiile primei zile de scoala

Redacția Redacția

Actualizat 1. 1. 1970

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Acum, Rares Nastase este un corespondent Pro Tv sigur pe el, dar cum se simtea in prima zi de scoala?

Eu am inceput scoala in orasul natal, Drobeta Turnu Severin, la Scoala de Arte nr 16, la profil de desen tehnic si artistic. (mai era muzica)
Din prima zi imi amintesc puhoiul de lume din curte, inainte de primul clopotel. Imi amintesc nodul in gat, emotiile parintilor, multimea de uniforme, ghiozdane si flori, dar si numerosii dascali, care ne “masurau” din priviri. Noi fiind cei mai mici, eram primii in fata la careu. Nu mai vazusem asa ceva la gradinita. Simteam un amalgam de teama de necunoscut, o curiozitate si o agitatie pe masura, in asteptarea primei ore, plus dorinta de a scapa odata de toata tensiunea din jurul meu. A culminat cu momentul intrarii in clasa, cu asezarea in banci, apoi invatatoarea le-a spus adultilor sa-si ia “La revedere” de la copii. Cativa colegi, dar si parinti, au inceput imediat sa planga, au urmat minute de grele despartiri, care recunosc ca m-au cam cutremurat si pe mine, desi ma tineam tare, mai ales ca ai mei ma imbarbatau.

Iti mai amintesti cum arata primul coleg de banca?
Imi aduc aminte ca am stat in prima banca, pe randul de la fereastra. Am avut o colega, asa ne-a cam impartit invatatoarea in banci – baiat, fata. Cred ca o cheama Codita Crina, daca nu ma inseala memoria, si locuia si aproape de casa mea. Nu mai stiu nimic de ea dupa primele 4 clase, in gimnaziu m-am mutat de la scoala generala la un colegiu. Sper ca-i merge bine.

Mai pastrezi legatura cu vreunul din colegii din clasa I?
Da, am o fosta colega, am pastrat legatura pentru ca ne-am reaintalnit in IX-XII,  la liceu. Este in Bucuresti si ea, s-a casatorit cu un fost coleg de clasa din liceu.

Materii preferate
In clasele primare imi placeau toate materiile, am fost tare interesat in special de Cunostintele Naturii, Caligrafie, Desen, unde erau cele mai placute ore, dar eram bun si la Matematica,  Romana. Imi placea sa aud “Scrieti dupa dictare!” Am luat premiul I pana in clasa a patra. In gimnaziu am inceput sa cobor de pe podium.

Cea mai mare nazbatie
In primele 4 clase eram cuminte, in afara de bulgareala din curtea scolii iarna, in pauze, nu imi aduc aminte de mari nazbatii. Stiu ca era obsesia cu elevul de serviciu care te para la dascali, identificandu-te dupa numarul matricol de pe uniforma. Te trecea “la caiet”. Si atunci, daca faceam vreo trasnaie, aveam grija sa pun mana pe umar, sa nu se vada numarul matricol.

Prima nota proasta
In I-IV am avut numai note mari, dar mari nene, numai 9 si 10. Pot dovedi (sper sa-l mai am) cu carnetul. Notele proaste au inceput in gimnaziu, cand, odata cu pubertatea si revolutia din ‘89, a cam disparut interesul pentru unele materii.

Ce ti se parea cel mai dificil in perioada scolii?
In primii doi ani mi s-a parut pe cat de greu, pe atat de ciudat, ca m-a obligat invatatoarea sa scriu numai cu mana dreapta, desi eu sunt stangaci. Mana stanga era interzisa, si nu intelegeam de ce. Cand am mers in clasa I, stiam sa citesc foarte bine si scriam cu stanga. M-am conformat obligat fiind, si dorind sa fiu in pas cu unii dintre colegii mei, care se chinuiau sa invete sa scrie cu dreapta. Pana intr-a IV-a am ajuns sa scriu si eu numai cu dreapta (si acum imi pare rau). Dar de desenat, desenez tot cu stanga! Sic, doamna invatatoare!

Ai stat intr-o anumita banca?
In ciclul primar am stat numai in primele doua banci, din gimnaziu le-am incercat pe toate, si am ajuns la final in ultima banca.

Cand ai copiat prima data?
Cine? Cum? Eu? Sa copiez? Cred ca „inspiratiile”, daca la asta te referi, au inceput mai tarziu,  prin clasa a VII-a. Am inteles ca se poate. Si scapand neprins, te simteai atat de bine!