Alex Dima: Colegul meu de banca era singurul coleg de clasa

Redacția Redacția

Actualizat 1. 1. 1970

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Alex Dima, corespentul Stirilor Pro Tv si unul dintre realizatorii emisiunii \"Romania, de iubesc!\", a avut timp de patru ani doar un singur coleg de clasa.

Citeste mai jos amitirile lui despre primii ani de scoala si care era metoda lui de copiat preferata in liceu.

Cum a fost in prima zi de scoala?
 
Primele patru clase le-am facut la bunica-mea in sat. Am fost 5 copii in 4 clase. Adica eram eu si cu Nicu in clasa intai, unul in clasa a doua, clasa a treia pauza si alti doi in clasa a patra. Toti in aceeasi sala mare cat un camin cultural, de iarna ne trageam bancile langa soba de teracota sa nu murim inghetati. Cei mai frumosi ani de scoala acolo au fost. Acolo am fost si sef de grupa si de clasa si de toate. Veneau de la judet insigne, trese, tot felul de decoratii, iar tovarasa le impartea frateste in cinci. Cand m-am mutat in clasa a V - a la Buzau, mama, mandra nevoie mare, mi-a pus in piept toate decoratiile primite in patru ani. Cand am intrat in curtea scolii de oras toata lumea se holba la mine. Aratam ca un general rus cu un kg de decoratii pe jumate de camasa.

Iti mai amintesti cum arata primul coleg de banca?

Ar fi si culmea sa-l uit. Era singurul meu coleg de...clasa. Am crescut impreuna. Cumatrul (ca asa imi era) Nicu era pispiriu, mereu pus pe sotii, se mandrea cu o muzicuta de lemn si avea ghiozdan mare cu stopuri. Cand il punea in spate iti venea sa-i plangi de mila.

Mai pastrezi legatura cu vreunul din colegii din clasa I?

Ne mai vedem la bunici din cand in cand dar, din nefericire, nu mai tinem legatura. Sunt ani multi de atunci iar viata ne-a imprastiat pe unde a vrut, dar tare mult mi-ar placea sa mai stam o zi, doua la taclale, sa batem mingea la fina pe lucerna, sau sa furam cirese de la nea Dore Balaban...

Materii preferate:

In primele clase mi-au placut matematica si muzica. Mai tarziu am dat-o pe istorie.

Cea mai mare nazbatie:

Ei, la capitolul asta pot sa povestesc o saptamana fara sa ma repet. Fiecare avea copacul lui, dat in grija, luat pe semnatura. Era si un nuc (in administrarea cumatrului Nicu). Intr-o pauza ne-am pus pe el cu pietre. Iau o carmida, o arunc in varful pomului, iar al’ de era singur in a II-a nu mai asteapta sa cada si caramida si se arunca la nuci. Dupa cateva secunde numai bine ca-i pica si caramida direct in moalele capului. Apai, ce bataia mi-a tras tovarasa cu parul pe post de metru vopsit rosu din 10 in 10 cm...si ce capatini mi-a mai dat de tabla...

Prima nota proasta:

Nu mai tin bine minte la ce a fost dar a fost nota 4. N-ar fi fost nimic dar aventura a inceput dupa ce am modificat-o grosolan in carnet. De data asta mi-am luat bataie de la mama.

Ce ti se parea cel mai dificil in perioada scolii?

Trezitul dimineata si mersul pe stadion de 23 august.

Ai stat intr-o anumita banca?

In liceu, cinci ani m-am nimerit numai in banca a patra de la geam. Un loc perfect pentru copiat.

Cand ai copiat prima data?

In I - IV nici vorba de copiat. Stateam cu Nicu in prima banca. Nu puteai sa misti un deget, daramite sa mai si copiezi. Te rupea tovarasa. Am inceput prin generala si m-am desavarsit in liceu. Aveam o metoda trasnet. Degetul mic de la mana stanga pe banca, la vedere, iar cu restul degetelor rasfoiam cartea in banca. Daca aparea ceva, un bobarnac si cartea era in fundul bancii. Cea mai tare faza a fost insa cand am dat la facultate. In spatele meu era o calugarita. Ma bate pe umar si ma intreaba daca am ceva materiale. Eu, nimic. Se desface putin la sutana si-mi arata. Avea o biblioteca intreaga pe ea: carti, caiete, copiute. Ne-a cazut comicul la Caragiale. Scria de zor. Ma intorc la un moment dat si o intreb un an, o data, ceva... Imi da o data cu vreo suta de ani inainte de nasterea lui Caragiale. A luat doi. A copiat de la alt scriitor.