FOTO: Cea mai draguta scrisoare pentru barza. Expeditorul: fiica lui Ovidiu Oanta, corespondentul Stirilor ProTV

Redacția Redacția

Actualizat 8. 5. 2012

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Ovidiu Oanta va deveni tatic pentru a doua oara, dar va avea trei copii! Asta pentru ca sotia lui, Delia, este insarcinata cu gemeni. Citeste mai jos un interviu cu corespondentul Stirilor ProTv.

- Vei fi tata de gemeni. Vrem detalii! Ce vei avea? Ce ai simtit atunci cand ai aflat ca vei avea doi dintr-o lovitura? Cum a reactionat fiica ta, Oana?

Ne doream de multa vreme un fratior sau o surioara pentru Oana. De altfel, anul trecut, Oana i-a scris berzei. Ei bine, apropae ne pierdusem orice speranta si, intr-un moment de cumpana, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu vestea cea mare: vom fi din nou parinti. A fost insa doar preludiul. Vestea cu adevarat magnifica a fost atunci cand, spre disperarea Deliei, care intuise ca asa se va intampla, ecografistul ne-a spus ca sunt, nu unul, ci doi copii. Adica gemeni. Acum, ca Dumnezeu a fost atat de bun cu noi, misterul ramanea intact. Ce sunt? Evident ca Oana isi dorea, (déjà isi permitea luxul de a emite pretentii) sa fie cel putin o surioara, pentru ca la randul ei iubeste copiii foarte mult, in special fetitele mai mici (este foarte protectoare cu ele in parcul de joaca). Doar ca dorinta nu a fost indeplinita. Nu i-a fost indeplinita. 

In schimb, numele Oanta va fi dus mai departe, pe filiera mea, nu de unul, ci de doi mostenitori. Suntem toti trei in culmea fericirii. In fiecare zi discutam despre miscarile din ce in ce mai vizibile din buritca mamei. In special seara, cu ochii sunt la tv, iar cu mana pe burtica, sa ii simt. E ceva fabulous. De curand am fost si la ecografia 4D, am facut si fotografii cu proiectia celor doi.

Apropo, Oana a fost cea care a reusit sa isi impuna dorinta privind numele. Nu am avut alternative. Cu exceptia celui de-al doilea prenume. Mi-am dorit ca si baieteii, la fel ca Oana, sa aiba si un nume de sfant, in semn de recunostinta fata de divinitatea care ne-a ajutat. Asa ca, in curand, nu vom mai fi doar Delia, Oana si Ovidiu. Vor veni pe lume si Patrick-George si Oliviu-Nick. Cel mai probabil la sfarsitul lunii iunie, desi ideal ar fi sa mai aiba rabdare pana pe 11 iulie, cand aniversam 15 ani de casnicie. Ar fi un cadou frumos.

- In urma cu ceva timp, te-am botezat “Justitiarul de la Pro TV”. Cum vezi tu  justitia in Romania dupa aproape 13 ani? 

O vad asa cum e ea. Cu plusuri si cu minusuri. Cu un adevarat Babilon. In care toata lumea se judeca cu toata lumea. Pentru orice. De la banale pretentii, divorturi, pana la averi fabuloase. Problema nu e numarul mare, urias de procese, ci faptul ca judecatorii numai justitie nu fac. Cand intri in sedinta de judecata cu o suta de dosare, fiecare reprezentand o problema aparent serioasa, mi-e practic imposibil sa accept ca se judeca in adevaratul sens al cuvantului. E practic un mare compromis intre ideea de justitie si cea de dreptate. Si asta inseamna ca, de multe ori, calitatea justitiei e indoielnica.

-Daca ai intalni maine pestisorul de aur, care ar fi cele 3 dorinte pe care ai vrea sa ti le indeplineasca? 

Pfff… Nu mai cred de multa vreme in povesti nemuritoare. Culmea, in miracole inca mai  cred. Dovada, cel mai mare miracol din viata mea: sa fiu tatal a doi gemeni si a trei copii. Prima dorinta clar se indreapta spre copii – nenascuti si nascuti – sa fie sanatosi si sa creasca intr-o tara civilizata.

A doua dorinta, sa devenim o tara a bunului simt. A respectului fata de noi insine. E prea mare degradarea care a pus stapanire pe noi toti. Si morala, si sociala, si economica, si politica. Daca peste noapte am fi, de pilda, o Olanda, am fi bine de tot.

Cum ar fi sa dam timpul inapoi? Macar cu zece ani? Sa recuperam ce am pierdut. Timpul alaturi de cei dragi, alaturi de familie. Pe care i-am cam ignorat. De dragul carierei, de dragul muncii bine facute.

- Apropo de pesti, mai mergi la pescuit? Care a fost cea mai mare captura?

Din pacate, nu sunt un pescar veritabil. Daca as fi, in mod obligatoriu as inventa povesti pescaresti. Defect profesional: nu croiesc adevaruri. Fie ele si despre partidele de pescuit. Capturi mari nu am facut, pentru ca are si pestele demnitatea lui. Nu e prins de oricine.

Ideea cu pescuitul e alta: malul apei, aerul curat, linistea sunt exact ingredientele cu care reusesc sa imi incarc bateriile. Dupa zile, saptamani, luni de super agitatie. La pescuit nu prinzi doar peste, ci si ganduri. Care nu iti dau pace in momentele obisnuite. Le poti pune in ordine, le cauti rezolvare. Daca mai prinzi in carlig si vreun peste, ca e auriu sau nu, ca are zeci de kilograme sau doar cateva grame, important e sa accepti ca pescuitul e un sport, un hobby, nu o afacere din care sa iti amortizezi investiile, deloc de neglijat, sau un mod de a-ti castiga existenta.