Stan Adrian are 19 ani si este din Arad. Adrian isi doreste sa le redea zambetul persoanelor dragi din viata lui.
In primul rand tatalui sau, cel care a facut totul pentru el. Adrian ii este recunoscator pentru toate sacrificiile pe care le-a facut pentru el si vrea sa-l rasplateasca pentru asta. Isi doreste sa-i ofere un trai decent si o locuinta, iar verisorului sau care sufera de autism vrea sa-i ofere sansa la o viata aproape normala.
Adrian locuieste cu tatal sau intr-o camera dintr-o casa nationalizata. Tatal lui Adrian si-a dedicat mai bine de 30 de ani teatrului din Arad. Nici nu iesise de pe bancile scolii ca s-a si angajat, iar de atunci a contribuit la punerea in scena a sute de piese. Si mama lui Adrian a lucrat 18 ani in teatru. Dar acum 4 ani a decis sa plece in Germania, sa stranga bani ca sa poata construi o anexa pentru camera in care locuiau toti trei. Erau o familie unita si aveau planuri mari. Isi doreau sa-i construiasca lui Adrian o camera, iar apoi mama lui urma sa se intoarca. Insa anul trecut a hotarat sa se desparta de tatal lui Adrian si sa ramana in Germania, pentru ca acolo a intalnit pe altcineva. Visul lor s-a destramat.
Tatal lui Adrian a fost foarte afectat de aceasta veste. A plecat in Germania cu speranta ca mai poate face ceva pentru salvarea casniciei, insa a fost in zadar. Si pentru Adrian a fost un soc. Tatal lui i-a ascuns asta o perioda, nu vroia sa-l faca sa sufere. Insa a fost nevoit sa-i spuna ca mama lui nu mai vrea sa se intoarca. “De cand s-au despartit parintii mei, tata este tot timpul trist. As face orice sa-l vad zambind». Chiar daca mama lui ii mai ajuta din cand in cand, tatal este cel care il ajuta si ii este alaturi. Adrian isi iubeste si respecta foarte mult familia.
Coregraf: Daniela Serafimovici (Furnica)