Adela Popescu: Am un umar mai șubred după ce calul lui tataie Gheorghe, sătul de tupeul meu, m-a mușcat cu gingiile ca atenționare. (...) Singurele amintiri care mă dor..."

„Am văzut-o pe mamaie Titina stingându-se în dureri, pe tata tăind găini, porci, și chiar un vecin mușcat de câine sub ochii mei. Am un umar mai șubred după ce calul lui tataie Gheorghe, sătul de tupeul meu, m-a mușcat cu gingiile ca atenționare.

La țară, înmormântările erau ceva firesc, astfel participând la toate ceremoniile, unele dintre ele fiind foarte dure și directe.

Am prins polidinul și penicilina în serii îndelungi, mi-am rupt noada la săniuș, și mi-au fost scoase câteva măsele pe viu. Am muncit porumbii pe arșiță puternică și am mers la școală toată copilăria pe jos, printre nămeți până la genunchi. Chiar și câteva altoieli de la profesori îmi amintesc.

De toate îmi amintesc. Probabil m-au impresionat cumva atunci, dar acum le povestesc și nu mișcă nimic în mine rău. Sunt simple bucăți din copilăria mea așezate lângă alte momente frumose, minunate, magice."

"Singurele amintiri care mă dor și îmi provoacă și acum tristețe sunt certurile dintre părinții mei… Conflictele dintre cele două părți egale care mă compun. Și nici măcar nu se certau extraordinar de des. Nu trag concluzii pentru voi, trag pentru mine."