ß
Pe 14 februarie, Vunk aduce pe scenă un concert simfonic de excepție, dedicat tuturor formelor de iubire. Într-un interviu special, Cornel Ilie ne povestește despre inspirația din spatele acestui eveniment, magia colaborării cu o orchestră și emoțiile transmise prin muzică.
Poate că cele mai multe cântece VUNK vorbesc despre iubire, în toate formele ei, mai mult decât despre orice altă temă. O observ, o hrănesc, o încurajez, o provoc, ori de câte ori o întâlnesc și mă inspiră prin ce schimbă în oameni atunci când este acceptată și simțită. Muzica nu face decât să îi dea și glas, să o recunoască și prin cântece să le dea și altora un ajutor pentru a o trăi mai ușor sau mai intens.
Și când vorbesc despre iubire nu mă refer doar la cea cu înțeles de amor dintre doi oameni, ci și la iubirea de viață, de oameni, de sine.
14 februarie este cunoscută ca Ziua Îndrăgostiților și este în mod sigur cel mai mult celebrată de cupluri, dar concertul acesta vine să se adreseze și celor singuri sau celor care iubesc iubirea, în toate felurile ei.
Cel mai important și pentru mine, dar sigur și pentru public, ce aduce în plus un concert simfonic față de unul obișnuit este că într-un astfel de context putem cânta și cântece pe care nu le putem cânta oricând. Sunt cântece mai conceptuale, mai intime ca sonoritate, mai ample ca structură și nu își găsesc locul în cluburi sau piețe publice.
Pe lângă asta, “haina” pusă de sunetul de orchestră va face ca toate cântecele să aibă o grandiozitate și o eleganță deosebită.
Orchestrațiile cântecelor sunt scrise de prietenul nostru George Natsis și mi-e greu să aleg un cântec anume, pentru că felul în care George înțelege spiritul și muzicalitatea noastră ne îmbogățește decisiv cântecele. Însă, la acest concert, momentul pe care îl aștept cel mai tare este “Doina fără doi”, un cântec la care țin enorm, poate cântecul de care sunt cel mai mândru că l-am scris, până acum.
Sunt curios și atent la oameni, la ce se întâmplă în jurul meu, la ce trăiesc oamenii și încerc să observ mereu ce nu pot alții să vadă. La fel fac și cu cuvintele, mereu încerc să le descopăr alte sensuri sau fațete și să le folosesc altfel decât am văzut până acum.
Îmi place să mă joc, să explorez, să experimentez și să fiu și la curent cu toate schimbările societății, și din punct de vedere al comportamentului, dar și al tehnologiei.
Toate acestea puse cap la cap, zilnic, este imposibil să nu te inspire.
Când iubesc o fac fără nicio reținere, fără teama că poate eu dau mai mult sau că poate voi suferi dacă se termină. Iubesc oamenii și viața, așa că iubirea este principala sursă de inspirație, dar și de motivație. Muzica sinceră nu poate fi scrisă fără iubire, pentru că muzica este ea iubire pură. De-asta o căutăm în momentele cele mai grele prin care trecem, de-asta ne înconjurăm de ea în momentele cele mai importante ale vieții noastre, pentru că ne îmbrățișează strâns, fără să ceară nimic în schimb.
Pe rând, fiecare dintre ele. Probabil că muzica scrisă din durere sau care vorbește despre durere este mai căutată și mai de succes, pentru că oamenii de cele mai multe ori nu vor sau nu știu cum să-și exprime sentimentele și atunci caută în cântece pe cineva care să vorbească în locul lor. Dar cel mai mult mă inspiră să o pun în fraze foarte vizuale, pe care le trăim cu toții, dar nu le descriem niciodată, pentru că nu le conștientizăm sau ni se pare că este nepotrivit felul în care simțim unele emoții și ne este teamă să nu fim judecați.
Cred că muzica poate salva mult din haosul și nebunia ultimei perioade. Arta în general poate face asta, mai cu seamă în momente așa complicate pentru societate.
Cel mai important rol al muzicii cred că este acela de a te face să nu te simți singur și cred că asta este principala problemă a oamenilor în ultima perioadă, se simt singuri, neascultați, neînțeleși.
De multe ori mă minunez când văd oameni, de toate vârstele, care cumpără bilete la concertele noastre, care cântă cuvânt cu cuvânt fiecare cântec, care îmi spun cuvinte copleșitoare despre cât de mult îi ajută muzica noastră. Și când mă minunez o fac pentru că de multe ori îmi amintesc de cum visam când eram mic că ceea ce mi se întâmplă este ceea ce am visat mereu de când eram mic.
Așa că publicul, de multe ori, are rolul ăsta foarte important de a fi o oglindă pentru cine sunt acum.
Pentru că la fiecare concert VUNK fac o promisiune și nimeni până acum nu s-a plâns că nu ne-am ținut de cuvânt: la un concert VUNK vii de o vârstă și pleci mai tânăr.
Foto: Alex Gâlmeanu