Serialul Tătuțu’ își intensifică miza, suspansul și ritmul pe final de sezon

În episoadele 10-13 din serialul Tătuțu’, un prequel pentru „Clanul”, ies în prim-plan actorii secundari: brigada poliţistului Costoiu (Şerban Pavlu) şi banda lui Ciroză (Augustin Viziru), bătăuşul lui Stavrositu (Mihai Constantin); atmosfera devine mai tenebroasă odată ce confruntarea dintre clanuri se adâncește; tot acum, discursul lui Măcelaru’ e printre cele mai bune din serial, făcând din personaj unul dintre rezonerii micului ecran.

De Gloria-Mona Stroescu

Episodul 10, „Mai bine mort decât gabor”, e unul dintre cele mai captivante din serial: are suspans, miză și sex. Olga (Ofelia Popii) își salvează - în ultimul moment - colegul din brigada specială de la o moarte demnă de filmele horror, momentul aducând fiori și dramatism serialului, Bebe (George Mihăiță) are un monolog tragic, aproape hamletian, în acest episod, tot talentul actorului de teatru fiind pus pe tavă, făcându-ne să ne întrebăm dacă Măcelaru’ e chiar rău până în măduva oaselor sau un antierou (de fapt, astfel de momente justifică de ce Măcelaru’ este protagonistul serialului – dacă nu ar fi și lumini pe lângă umbrele ce îi întunecă personajul, nimeni nu se putea „apropia” sufletește de acest personaj). Iar în inima brigăzii de poliție se fac erori ce periclitează misiunea, dar și viața agenților. Polițista Alis (Irina Artenii) acționează contrar tuturor preceptelor și rigorilor meseriei.

Dar Costoiu se repliază și decide să fie mai incisiv - poliţia nu se mai limitează la supraveghere: după ce unul dintre poliţişti este bătut şi îngropat de viu în timpul unui filaj, fiind salvat în extremis, brigada va intra în acţiune.

Personajele secundare iau decizii ce vor avea greutate în economia poveștii – ca de pildă aparent inocentul medic Ştefan, care decide să bată palma cu Măcelaru’, când este pus sub presiune să devină omul de casă al acestuia: serviciile lui sunt vitale, pe măsură ce apar răniţii din confruntările între bande.

Costoiu îşi va duce la bun sfârşit riposta: nu doar banda Măcelarului, cât şi mare parte din banda lui Ciroză ajung în spatele gratiilor: amatorii de urmăriri (nu cu maşina, ci pe jos) şi de scene cu bătăi vor avea parte de satisfacţii.

Un nou „front” se deschide în portul Constanţa, unde imprudentul Pelicanu’ va intra din încurcătură cu poliţia după ce îşi atrage în anturaj un copil al străzii şi posibil informator.

După „vizita” brigăzii poliţiei care îi decimează banda, Bebe Măcelaru nu este doar silit să îşi părăsească cartierul general, dar are parte şi de opoziţia tot mai curajoasă a soţiei sale Maria, opoziţie pe care i-o tolerează până la un punct.

Povestea a la Romeo şi Julieta dintre Rona (fiica lui Stravrositu) şi Mircea (unul dintre „locotenenţii” Măcelarului) continuă şi - de data asta - riscă să decidă lupta între cei doi rivali. Rona Stavrositu pune la cale un plan conta Măcelarului, iar Mircea face parte din el. Mafiotul va înţelege pericolul şi îl pune în faţă pe Mircea cu propriul trecut, de copil al străzii racolat din mizerie pentru a face parte dintr-un clan. O scenă emoţionantă tată (adoptiv) – fiu are loc.

Între timp, celălalt „locotenent” – Laurenţiu – are din ce în ce mai mari greutăţi în a-şi ascunde viaţa de interlop de soţia sa dominatoare. Numai Sergiu – copilul străzii jumătate viclean, jumătate oligofren – este perfect fericit în această lume.

Războiul dintre cele două clanuri se apropie de un final sângeros.