Ce este Ignatul. Legătura dintre tăierea porcilor și Sfântul Ignatie Teoforul, copilul ținut în brațe de Iisus

Pe 20 decembrie, tradițiile românești marchează ziua cunoscută sub numele de Ignatul porcilor, sărbătoare suprapusă peste ziua de pomenire a Sfântului Ignatie Teoforul.

În timp ce tradițiile populare pun accent pe sacrificarea porcului, calendarul ortodox cinstește viața unui sfânt cu o poveste impresionantă, strâns legată de copilăria lui Iisus.

Ignatul porcilor, tradiții și semnificații

În ziua de Ignat, în gospodăriile românești, singura activitate permisă este sacrificarea porcului. Acest obicei, deși considerat astăzi parte din pregătirile pentru Crăciun, are rădăcini precreștine, simbolizând un ritual al morții și renașterii.

Numele Ignat, derivat din latinul ignis (foc), indică procesul de purificare, esențial în sacrificiul tradițional.

Tradiția populară spune că în noaptea de Ignat, porcii visează cuțitul, iar după această zi nu mai mănâncă și nu mai pun carne pe ei.

De asemenea, se crede că tăierea porcului trebuie să fie însoțită de anumite ritualuri: locul sacrificiului este stropit cu apă sfințită, iar copiii sunt însemnați pe frunte cu sângele porcului pentru a fi sănătoși și protejați pe parcursul anului.

Sfântul Ignatie Teoforul, viața unui martir

Ignatie Teoforul, pomenit de Biserica Ortodoxă pe 20 decembrie, a fost episcop al Antiohiei și unul dintre martirii creștini timpurii. Numele său, Teoforul, se traduce prin „cel care a fost purtat de Dumnezeu” sau „cel care Îl poartă pe Dumnezeu”.

Potrivit tradiției bisericești, Ignatie este copilul pe care Iisus l-a luat în brațe când le-a spus ucenicilor: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 2-4).

Mai târziu, el a devenit un lider spiritual al comunității creștine din Antiohia, fiind hirotonit episcop de către Apostolul Petru.

Ignatie a fost martirizat la Roma, în jurul anului 110, fiind aruncat în arena leilor pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină.

Moaștele sale sunt păstrate astăzi în mai multe locașuri de cult din România, precum Schitul Darvari din București, Catedrala din Galați și Mănăstirea Tismana.

Legătura dintre obiceiurile de Ignat și religie

Deși sacrificarea porcului nu are legătură directă cu viața Sfântului Ignatie Teoforul, tradiția populară a asociat această zi cu un moment de purificare și pregătire pentru Crăciun.

În anumite zone, ritualul sacrificiului porcului include elemente creștine, precum stropirea cu apă sfințită și rostirea rugăciunii Tatăl Nostru înainte de tranșarea animalului.

Totuși, preoții ortodocși subliniază că sacrificiul porcului este o tradiție păgână asimilată ulterior de creștinism și că viața Sfântului Ignatie nu are nicio legătură cu acest obicei.

Legenda lui Ignat

În tradiția populară, există o altă poveste legată de numele Ignat. Se spune că Ignat, un om care și-a ucis din greșeală tatăl în timp ce tăia porcul, a trăit toată viața sa plin de regrete.

După ce s-a spovedit unui preot, i s-a cerut să construiască o luntre pentru a-i ajuta pe oameni să traverseze un râu fără plată. După multe fapte bune, Ignat a fost iertat, iar tăciunele pe care l-a plantat ca semn de pocăință a dat naștere unei tufe verzi – simbolul iertării divine.

Tradiții și obiceiuri de Ignat

Tăierea porcului este momentul central al zilei de 20 decembrie. Ritualul este însoțit de diverse superstiții și practici transmise din generație în generație.

Se spune că în noaptea de Ignat, porcul visează că va fi sacrificat, iar după această zi nu mai mănâncă și nu mai pune carne pe el. De aceea, tăierea porcului este văzută ca o necesitate, atât din punct de vedere practic, cât și simbolic.

Locul unde se taie porcul este stropit cu apă sfințită, iar animalului i se face o cruce pe frunte după ce este pârlit. În unele regiuni, copiii sunt însemnați cu sângele porcului pe frunte pentru a fi sănătoși și puternici tot anul.

După sacrificiu, gospodinele pregătesc pomana porcului, un obicei ce constă în împărțirea cărnii gătite membrilor familiei sau vecinilor apropiați.

În ajunul Ignatului, se fierbe grâu, care este binecuvântat de capul familiei. Din acest grâu mănâncă toți membrii casei, iar restul este dat păsărilor, simbolizând belșugul și protecția gospodăriei.

În funcție de forma splinei porcului, gospodarii pot prezice cum va fi iarna. Dacă splina este groasă la capăt, iarna va fi grea și cu multă zăpadă; dacă este subțire, se anunță o iarnă blândă.

Superstiții de Ignat

Femeile nu au voie să coasă, să spele sau să măture. Se crede că astfel de activități atrag ghinionul și bolile.

Cine nu taie porcul în această zi riscă să i-l mănânce lupii.

Sângele văzut de Ignat aduce noroc și sănătate. Dacă nu există porc de sacrificat, se poate tăia o găină.

Scutecele Domnului Hristos – Femeile prepară turte din grâu, miere și nucă, numite scutece, care se consumă în Ajunul Crăciunului.

Sursa foto: Stirileprotv