ß
Obiceiul ca preoții să meargă cu icoana de Crăciun în casele credincioșilor este una dintre cele mai frumoase tradiții din spațiul ortodox. Acesta începe de regulă în luna decembrie, iar data exactă poate varia ușor în funcție de fiecare parohie sau regiune.
De obicei, preoții încep această practiciă în a doua jumătate a lunii decembrie, de cele mai multe ori imediat după Sărbătoarea Sfântului Nicolae (6 decembrie), și continuă până în Ajunul Crăciunului.
Mersul cu icoana de Crăciun este o tradiție străveche și simbolizează binecuvântarea gospodăriilor credincioșilor și pregătirea lor spirituală pentru Nașterea Domnului. Icoana adusă de preot este, de obicei, o reprezentare a Nașterii lui Iisus Hristos, înfășișând scena din Betleem, cu Maica Domnului, Sfântul Iosif și Pruncul Sfânt în iesle.
Acest gest are o semnificație profund spirituală. Preotul intră în casa fiecărui creștin cu rugăciuni și colinde, vestind nașterea lui Hristos și aducând lumina credinței în sufletele oamenilor. Prin acest obicei, gospodăria este sfințită, iar membrii familiei primesc îndreptarea divină pentru a intra în noul an cu pace și binecuvântare.
Deși nu există o dată fixă pentru începerea acestui obicei, majoritatea parohiilor ortodoxe stabilesc ca preoții să înceapă mersul cu icoana în jurul datei de 10-15 decembrie. Această perioadă permite preoților să ajungă la toate familiile din parohie până în Ajunul Crăciunului, respectând astfel tradiția.
Fiecare preot organizează acest ritual în funcție de dimensiunea parohiei. În zonele rurale, unde comunitățile sunt mai mici, acest obicei poate dura doar câteva zile. În schimb, în orașele mari, unde numărul de credincioși este considerabil mai mare, preotul poate fi ajutat de alți slujitori ai bisericii pentru a duce icoana în casele tuturor enoriașilor.
Preotul merge din casă în casă cu o icoană a Nașterii Domnului, purtând și un vas cu aghiazmă. Ritualul include sfințirea casei prin stropirea cu apă sfințită, rostirea unei rugăciuni și, uneori, interpretarea unor colinde tradiționale. Credincioșii obișnuiesc să aprindă o lumânare în timpul vizitei preotului, semn al luminii divine.
Un alt aspect important este dialogul dintre preot și familie. Este un moment de comuniune, în care oamenii pot cere sfaturi spirituale sau pot discuta despre problemele lor. De asemenea, această vizită este și un prilej pentru credincioși de a-și exprima sprijinul material față de biserică prin donații.
Foto: Captură ecran