Ce este Mișcarea Legionară? Organizația politică asociată cu antisemitismul, violența și colaborarea cu naziștii. De ce crime este responsabilă

Doina Goanță

Publicat 25. 11. 2024

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

În contextul în care Călin Georgescu a ajuns, în mod surprinzător, în turul doi al alegerilor prezidențiale, românii au cosultat, în număr record, DEX-ul pentru a înțelege cu exactitate ce înseamnă termenul "legionar", cu care omul politic este adesea asociat. Mișcarea Legionară, care a luat amploare în perioada interbelică, este pentru mulți sinonimă cu antisemitismul, extremismul, violența politică și colaborarea cu Germania nazistă.

Ce este Mișcarea Legionară?

Mișcarea Legionară, cunoscută și sub numele de Garda de Fier, reprezintă una dintre cele mai controversate organizații politice din istoria României interbelice. Fondată pe principii naționaliste, ortodoxe și anti-comuniste, mișcarea a influențat profund viața politică și socială a României în perioada interbelică.

Începuturile Mișcării Legionare

Mișcarea Legionară a fost fondată în anul 1927 de Corneliu Zelea Codreanu, având inițial denumirea de Legiunea Arhanghelului Mihail. Mișcarea s-a format ca o reacție la contextul social și politic al României post-Primul Război Mondial, marcat de instabilitate economică, corupție politică și influența tot mai mare a ideologiilor de stânga.

Codreanu și susținătorii săi susțineau că România avea nevoie de o "purificare" morală, iar soluția lor era o combinație de naționalism fervent și valori creștin-ortodoxe. Organizația a crescut rapid în popularitate, atrăgând tineri, intelectuali și chiar membri ai clerului ortodox.

Liderii Mișcării: Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima

Corneliu Zelea Codreanu, supranumit Căpitanul, a fost figura centrală și fondatorul Mișcării Legionare. El a promovat ideea unui stat bazat pe moralitate creștină și ordine spirituală, opunându-se vehement liberalismului și democrației parlamentare, pe care le considera corupte. În 1938, însă, Codreanu a fost arestat și executat din ordinul regelui Carol al II-lea, ceea ce a generat un cult al martirajului în jurul său.

După moartea lui Codreanu, Horia Sima a preluat conducerea Mișcării Legionare. Sub lideratul său, mișcarea a fost implicată în acte de violență politică, inclusiv în rebeliunea legionară din 1941, care a dus la ciocniri directe cu regimul condus de Ion Antonescu.

Aspecte controversate și critici

Deși Mișcarea Legionară a avut susținători pasionați, activitățile și ideologia sa au fost profund controversate:

• Antisemitismul

Antisemitismul a fost un pilon central al ideologiei Mișcării Legionare, manifestându-se prin propagandă, legislație discriminatorie și violențe directe. Legionarii considerau evreii o amenințare la adresa identității naționale și economiei românești, folosind retorica urii pentru a-i demoniza.

În perioada guvernării legionare (1940-1941), aceștia au confiscat proprietățile evreiești prin așa-numita românizare și au introdus măsuri drastice de excludere a evreilor din viața publică și economică. Cel mai grav episod a fost pogromul de la București din ianuarie 1941, în timpul rebeliunii legionare, când zeci de evrei au fost uciși, iar alții au fost torturați cu o cruzime extremă. Acțiunile antisemite ale legionarilor au contribuit la o escaladare a persecuțiilor împotriva evreilor, pregătind terenul pentru atrocitățile regimului antonescian în timpul Holocaustului.

• Violența politică: asasinarea prim-ministrului I.G. Duca în 1933 și a istoricului Nicolae Iorga

Mișcarea a fost implicată în asasinate politice, inclusiv cel al prim-ministrului I.G. Duca în 1933 și al istoricului Nicolae Iorga în 1940.

În decembrie 1933, prim-ministrul liberal I.G. Duca a fost asasinat de un grup de legionari, numiți Nicadorii, pe peronul gării din Sinaia. Motivul atacului a fost decizia lui Duca de a interzice Garda de Fier, considerată o organizație extremistă și periculoasă pentru ordinea publică. Acest act de violență politică a șocat opinia publică și a consolidat imaginea Mișcării Legionare ca fiind o grupare radicală și predispusă la violență.

Nicolae Iorga, unul dintre cei mai respectați istorici și oameni politici din România, a fost asasinat de un grup de legionari, cunoscuți ca Decemvirii, pe 27 noiembrie 1940. Iorga era perceput de legionari ca un adversar, mai ales din cauza contribuției sale la arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938. Asasinarea lui Iorga a stârnit un val de indignare națională și internațională, dată fiind reputația sa ca intelectual și simbol al culturii românești.

• Rebeliunea legionară (1941)

Unul dintre cele mai sângeroase episoade ale Mișcării Legionare a fost rebeliunea din ianuarie 1941 împotriva regimului condus de generalul Ion Antonescu. Pe fondul tensiunilor politice dintre legionari și Antonescu, Mișcarea Legionară a organizat o revoltă care a fost însoțită de violențe extreme, jafuri și acte de vandalism.

Cel mai grav incident din timpul rebeliunii a fost pogromul împotriva comunității evreiești din București, în care zeci de evrei au fost torturați și uciși cu brutalitate. Cadavrele unora dintre victime au fost expuse în public sau spânzurate de cârligele din abator. Aceste atrocități au dus la o condamnare larg răspândită atât pe plan intern, cât și internațional.

• Colaborarea cu Germania nazistă

Mișcarea Legionară a dezvoltat o legătură strânsă cu Germania nazistă în anii 1930 și 1940, bazată pe afinități ideologice precum naționalismul extrem, antisemitismul și opoziția față de democrație. Germania nazistă a oferit sprijin moral și material legionarilor, văzând în ei un aliat ideologic în Europa de Est.

După preluarea puterii în România în cadrul guvernării legionaro-antonesciene din 1940, liderii mișcării au promovat o colaborare deschisă cu regimul nazist, sperând să obțină sprijin pentru consolidarea propriului control politic. Totuși, relația a fost complicată de ciocnirile interne dintre legionari și Ion Antonescu, pe care Germania l-a susținut în detrimentul lor. După înfrângerea rebeliunii legionare din 1941, mulți legionari s-au refugiat în Germania, unde au continuat să primească protecție și să desfășoare activități propagandistice pro-naziste.

Surse consultate:

1. Ioan Scurtu - Istoria României în perioada interbelică, Editura Litera.
2. Armin Heinen - Legiunea „Arhanghelul Mihail” – Mişcarea Legionară din România (1927–1941).
3. Florin Müller - Studii privind ideologia extremismului din România interbelică.
4. Jean Ancel - The History of the Holocaust in Romania.
5. Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (2004).
6. Dennis Deletant - Hitler’s Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940-1944.

Sursa foto: Photo by Jaap Arriens/NurPhoto via Getty Images