”20 de zile în Mariupol”, o cronică de război neficționalizată premiată cu Oscar, marți la PRO TV!

Filmul ucrainean 20 Days in Mariupol, care a fost filmat în interiorul orașului-port asediat în timpul asaltului forțelor ruse, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun documentar la ceremonia decernării premiilor Academiei americane de film de anul acesta.

De Gloria-Mona Stroescu

20 de zile în Mariupol, film distins cu Oscarul pentru cel mai bun lungmetraj documentar anul acesta, va fi difuzat marți, 19 noiembrie, la miezul nopții, pe PRO TV. Documentarul se poate urmări și în aceste momente pe platforma VOYO.

20 de zile în Mariupol este o cronică a războiului surprinsă într-un singur oraș, timp de 20 de zile, în țara vecină, spusă la persoana întâi; documentarul este o mărturie, povestea unei tragedii umane, una aflată încă în derulare. Dacă decenii întregi ne-am obișnuit ca realitate războiului să țină de domeniul filmului artistic și să fie plasată fie în trecut, fie în Orientul Mijlociu, de data aceasta ține de domeniul documentarului și este plasat chiar în țara vecină. Aceasta este noua realitate, și nu vorbim de victimele de pe front, vorbim de viața într-un oraș asediat. Pentru că Mariupol, ca și Sarajevo acum treizeci de ani, este sub asediu, iar civilii sunt scuturi umane pentru teritoriile disputate.

​

Reporterul de război Mstyslav Chernov a documentat invazia de la începutul anului 2022, ulterior documentarul fiind foarte apreciat după premiera de la festivalul de film Sundance din 2023, Peter Bradshaw de la The Guardian numindu-l, într-o recenzie de cinci stele, „un film cutremurător [care] este o mărturie teribilă a acestei mari crime”. Într-un interviu acordat The Guardian, Chernov a descris filmul ca fiind „un fel de rezistență colectivă la tragedie”. Urcând pe scena Oscarurilor din Los Angeles, Chernov a declarat că Oscarul a fost primul pentru un film ucrainean. „Sunt onorat, dar probabil că voi fi primul regizor de pe această scenă care va spune că îmi doresc să nu fi făcut niciodată acest film. Mi-aș dori să pot schimba acest lucru cu faptul că Rusia nu va ataca niciodată Ucraina, nu va invada niciodată orașele noastre. Îmi doresc să pot schimba acest lucru cu acela că Rusia nu ar fi ucis zeci de mii de concetățeni ucraineni. Nu pot schimba istoria. Nu pot schimba trecutul”, a spus Chernov. „Dar noi toți, împreună cu voi - unii dintre cei mai talentați oameni din lume - ne putem asigura că istoria va fi îndreptată și că adevărul va prevala, iar oamenii din Mariupol și cei care și-au pierdut viața nu vor fi uitați niciodată...”

Aproape fără muzică de fundal, documentarul demarează cu momentul așteptării încordate... „toate războaiele încep cu liniște” și până când victimele încep să curgă, clădirile sunt bombardate și apar primele tancuri ale invadatorilor ruși. Civililor li se refuză, în perioada realizării documentarului, evacuarea prin coridoare umanitare. Aceasta este fața războiului așa cum se vede de către civilii dintr-un oraș de graniță.

Camera ținută în mână, fără efecte speciale, privește prin ochii oamenilor obișnuiți: promisiuni că armata rusă nu va bombarda cartierele civile, promisiuni încălcate imediat. Spitalele sunt bombardate, deși încep să curgă răniții și în ele. Decedații sunt îngropați în gropi comune, și în curând maternitatea din oraș este lovită. Apar zvonuri că și armata ucraineană va bombarda orașul, după ce este ocupat de trupele rusești.

Cu un subiect devastator, documentarul tulbură de la primul la ultimul cadru iar orice comentariu este greu de formulat. Însă concluziile pot duce într-o singură direcție, iar noua realitate conturată aici pentru estul Europei este una dintre cele mai întunecate.

​