Noi dovezi bazate pe analiza ADN a trupurilor neînsuflețite de la Pompeii rescrie poveștile oamenilor care au trăit aici.
Vulcanul a erupt în anul 79 î. Hr, generând un strat de cenușă și sedimente de aproape 7 metri, care s-a dovedit perfect pentru a captura în timp zeci de persoane în chiar momentul morții lor.
Gallery
Descoperirea victimelor din Pompeii, mulaje din ipsos ale corpurilor prinse în cenușă, mai degrabă decât rămășițe conservate autentic, a oferit indicii despre modul în care au murit, iar teoriile au variat de la asfixiere până la încălzirea rapidă până la moarte, fără a avea timp să se sufoce, sau că au fost copți de vii, având parte de un chin mai lung și un deces înfiorător.
Unul dintre cele mai faimoase mulaje înfățișa un adult care ține în brațe un copil, în ceea ce părea o îmbrățișare drăgostoasă. Se presupune că este vorba de o mamă care a murit cu fiica în brațe.
O nouă analiză genetică însă a descoperit că trupul mai mare aparținea unui bărbat care nu era rudă cu copilul, care de fapt era băiat.
Cercetătorii au o teorie bombă: ”erau servitori sau sclavi sau copiii ar fi putut fi copii sclavilor care trăiau, de asemenea, în casă”, conform Alissei Mittnik of the Max Planck Institute
Echipa de oameni de știință a mai aflat că victimele erau descendenți ai unor oameni care migraseră din Africa de Nord sau estul Mediteranei, dar și din Turcia, Sardinia, Liban și Italia.
Cercetătorii au putut să reconstruiască parțial și look-ul persoanelor, unul având părul negru și pielea închisă la culoare, în timp ce ceilalți doi aveau ochi căprui.
Au fost și câteva surprize în ”casa brățării de aur”, unde se credea că era vorba de o mamă și un copil. Adultul purta o brățară de aur, de unde și numele casei, și dând impresia că era femeie.
În apropiere, corpurile unui adult și al unui copil păreau că sunt restul familiei.
Cu toate acestea, ADN-ul a dezvăluit că era vorba de patru bărbați, care nu erau rude, arătând ”că povestea care a fost spusă de atât timp despre ei era complet greșită”.
Foto; Getty