Horror-ul Megalodon pe VOYO: Demonul din adâncuri, cu conotații oculte

Zeii azteci ai ploii se manifestă printr-un rechin-fosilă jumătate monstru, jumătate unealtă pentru demolări.

Articol de Gloria-Mona Stroescu

Comparabil din punct de vedere al intensităţii spaimei cu Psycho (1960) - capodopera lui Alfred Hitchcock, filmul Jaws (1975) a marcat definitiv istoria cinematografiei americane. Filmul relata apariţia unui mare rechin alb în apropierea coastelor atlantice ale unei insule ficţionale şi vânarea lui de către un mic grup format din vânătorul Quint (Robert Shaw), şeriful Brody (Roy Scheider) şi biologul marin Hooper (Richard Dreyfuss). Platforma Voyo pune la dispoziție un alt film cu un rechin înfricoșător, Megalodon: Demonul din adâncuri/The Black Demon, o producție din 2023, ce încearcă o abordare nouă. Nu e seria escapistă Meg 1&2 cu Jason Statham, ci un film cu miză ecologistă. Deşi reţeta a tot fost folosită (un monstru al mării care atacă chiar şi pe ţărm), filmul Megalodon: Demonul din adâncuri improvizează - o dată prin tematica ocultă, apoi prin mijloace.

Uriaşul rechin-monstruos preistoric are o conotaţie divină, ce se leagă de preocupările actuale tot mai energice legate de siguranţa mediului – natura dorește să repare nelegiuirile oamenilor (de care unul dintre personaje nu este străin), așa că îl trimite pe Megalodon să restabilească echilibrul. Apoi, locul unde se derulează acţiunea e o platformă (aproape abandonată) de foraj petrolier din însoritul Golf Mexic. Prin lumină și imaginea aproape idilică nu e locul la care te-ai gândi pentru un horror, aşa că regizorul a ales să aducă spaima pe ecran altfel – prin coloana sonoră: nu doar muzica are un aer ameninţător, dar se adaugă şi voci şoptite – parcă ale unor spirite prezicătoare sau ale unor divinităţi malefice.

„Nu încerca să înțelegi”, spune Chato (Julio Cesar Cedillo). „Acceptă doar că este real și viu”. Este una dintre replicile dătătoare de fiori din film. Experimentatul Chato, lucrător la instalația de foraj petrolier, vorbește cu  Paul Sturges (Josh Lucas), omul companiei, care a venit, împreună cu soția sa mexicană și cei doi copii ai lor, să inspecteze platforma petrolieră din largul coastei Baja, doar pentru a descoperi că va rămâne izolat și asediat de un megalodon gigantic. Acest rechin servește în mod supranatural răzbunării zeului aztec Tlāloc, pentru echilibrul ecologic periclitat. Pentru că, în timp ce ucigașul marin este cunoscut pe plan local drept „el demonio negro”, petrolul este celălalt demon negru de aici, care scoate la iveală coruptibilitatea autodistructivă a umanității.

Filmul lui Adrian Grünberg, disponibil pe  VOYO,  aduce răzbunarea naturii împotriva rapacității corporațiilor și a disprețului capitalist pentru mediu. În această alegorie, răscumpărarea personală a lui Paul nu poate veni decât prin „sacrificiul suprem”.